Împarte pâinea, lacrima...

Isaia 58-7- Referință

Împarte pâinea dar și suferința cu cel ce îți este aproape.
Maximă-Alexandrina Tulics

Pe pragul casei, stă un copilaș
cu privirea în jos; nu-i văd fața,
ține în mâna dreaptă
o pasăre ce pare să nu se simtă bine.
Cu capul aplecat,
copilul o privește, o scutură câteodată,
o apropie de buzele-i mici care se mișcă,
într-un cântecel cu voce aproape stinsă;
o privește îndelung,
o scutură ușor,
apoi iar îi cântă, cântă...
îl privesc dintr-un unghi din care nu mă vede,
fiind atât de concentrat
pe biata pasăre,
care-i primește cântarea,
cu un ochi întredeschis,
ca un semnal că-l aude...
respiră adânc copilul,
expiră aerul aproape de ciocul mic și plăpând.
Se oprește câteva clipe,
se apropie cu gura de ea,
îi cântă... doar el știe ce,
apoi se uită la mâna stângă
în care ține pe-o frunză ruginită de toamnă,
lacrimile-i pe care le plânsese
când a văzut pasărea izbindu-și capul de piatră...
O lacrimă îi curge atent în ciocul deschis, apoi încă una...
pasărea se scutură de câteva ori
și își întoarse capul spre băiatul din ai cărui ochi
curgeau lacrimi multe, multe...
slăbi mâna și pasărea se mișcă, bătu din aripi,
și parcă mulțumind, se apropie
de obrazul umed al copilului
care-și împărțise lacrimile
cu pasărea lovită pentru a o salva...