Iata ce vorbeste Domnul de esti obosit pe cale !

Dacă-ai obosit în suflet pe-a ta cale de credință
Și-ți dorești să ajungi cândva, îmbrăcat cu biruință!
Dar această cale îngustă care duce în mărire
Ți se pare că e lungă, cere întruna doar sfințire!

Ai ajuns să fii pe cale obosit și zdruncinat
Multe ori speranța piere, simți că gândul ți-e pătat
Cauți să-ți trăiești destinul lângă Domnul pe-a sa cale
Cum se face că în popas, des te vezi rămas în vale?

Și această vale adâncă, plină de descurajări
Parcă nu se mai termină, nu se văd nicicum schimbări
În această luptă în duh, și cu trupul și cu firea
Iata ca se cere un timp, să ne analizăm trăirea!

Este timpul să se aștearnă o tăcere în duh și-n minte
Să auzim ce ne vorbește Cel ce-n veci de veci nu minte!
Și El spune în Cuvânt, doar ca inima să asculte
Stai o clipă, meditează, Domnul vrea să-ți spună multe:

Dragul meu copil din lume, dacă ai obosit pe drum
Eu sunt Cel ce-ți dă putere, te ridic din văi, din scrum!
Eu măresc puterea celui care cade în leșin
Doar de te încrezi în Mine, Eu conduc al tău destin!

Dacă îți pui a ta viață doar la dispoziția Mea
Eu îți înnoiesc puterea, ca un vultur vei zbura!
Chiar de-ai alerga pe cale, nu vei obosi, să știi
Vei umbla prin gropi, prin spini, și nu te vei osteni!

Eu sunt pururea o stâncă pentru sufletul apăsat
Partea ta de moștenire, al tău Rege, Împărat
Iată că Eu sunt aproape dacă inima-ți e frântă
Mântuiesc pe cel zdrobit, Eu sunt cea mai tare stâncă!

Bunătatea Mea de Tată pentru tine nu-i sfârșită
Îndurarea ce ți-o port, este zilnic înnoită
Și credincioșia Mea este mare, neschimbată
Te iubesc atât de mult, dintr-o inimă curată!

Că am ales să dau la moarte pe-al Meu unic Fiu iubit
Ca să te câștig pe tine, suflet frânt și chinuit
Mi-am dorit mereu ca tu să-Mi slujești doar din iubire
Nu de frica de pedeapsă, nu vreau astfel de jertfire!

Doar doresc să Mă alegi, pentru că Eu te-am ales
Din măslin sălbatic verde, Eu cu grijă te-am cules
Și te vreau doar cu iubire să-Mi slujești azi în lucrare
Nu te teme, sunt cu tine, cea mai mare apărare!

Sunt lumina ta pe cale, de cine îți este frică?
Sunt sprijinitorul tău, de ce stai adesea în pripă! ?
Când Mă cauți, îți răspund, și te izbăvesc de teamă
Când ridici spre Mine ochii, inima din nou te îndeamnă!

Chipul tau se luminează de o bucurie sfântă
Și nu ți se umple fața de rușinea ce frământă
Oare n-ai găsit în Mine adăpost și sprijinire?
De ce lesi aceste clipe sa ramana o-amintire?

Ajutor mereu ți-am fost în nevoie și-n durere
N-am lipsit de lângă tine, Eu ți-am dăruit putere!
De aceea nu te teme, chiar de-oi zgudui pământul
Sunt Păstorul tău cel bun, ce M-ascultă chiar și vântul!

Eu te pasc în verzi pășuni, și te duc doar la izvoare
Sufletul ți-l înviorez, nu mai simți aceasta oare?
Chiar de treci prin valea morții, mâna Mea e cea mai tare
Eu decid al tău destin, Eu te țin drept, în picioare!

Îți ridici ochii spre munți, cauți ajutor în zare
Ajutorul Eu ți-l dau, cu iubire și îndurare
Eu nu voi îngădui pentru al Meu copil iubit
Să se clatine piciorul, să rămâie jos zdrobit!

Când spuneai: „Sunt slab, mă clatin, nu pot să înaintez”
Sprijin îți eram cel bun, căci mereu Eu te veghez!
Când aveai tu gânduri negre ce te frământau în minte
Mângâiere îți trimiteam chiar de nu-ți spuneam cuvinte!

Dragul Meu copil din lume, ce mergi astăzi apăsat
Amintește-ți că-Mi ești fiu, nu oricare, de Împărat!
Că vreau liniștea și pacea să domnească în viața ta
Eu ți-s stâncă, mântuire, turnul tău în vreme rea!

Drag creștin, care M-asculți, știu că viața de credință
Este adesea anevoioasă, suntem lut, doar o ființă
Dar să-ți amintești mereu, că în cer avem un Tată
Ce îți știe orice pas, orice lupta, orice faptă!

Dar El totuși te iubește, și a scris în dreptul tău
Chiar cu sânge ce e sfânt: „Și acesta-i fiul Meu”
Poate aștepți să-ți vorbească într-un chip miraculos
Să îți dea un semn, un glas, ca să-L simți tu pe Hristos!

Poate ai o sete adâncă după supranatural
Și, trăind în așteptări, des te lași purtat de val
Și-atunci e chiar momentul, când apar gânduri în minte:
„Oare acesta-i adevărul? A mea inimă nu minte?”

Poate inima te înșală, dar Cuvântul lui Hristos
Nu a dus în rătăcire nici măcar un credincios
Vrei ca Domnul să-ți vorbească chiar exact și personal! ?
Să citești Scriptura sfântă, ca să crești spiritual!

Și-ai vedea atunci că Domnul chiar vorbește cu iubire
Începând din zorii calzi, până pleci în nemurire!
Zilnic te va învăța să fii foc pe-acest pământ!
Și prin viața lui Hristos, vei lua exemplu sfânt!

Cu pași mici, pășim pe cale, să trăim doar prin credință
Să umblăm cu Dumnezeu pân’ vom trece din ființă!
Și ascultarea noastră sfântă pe acest pământ străin
Ne va duce într-o zi. . sus, la Tronul Lui Divin!

Nu descuraja pe cale, sus privirea, să luptăm
Și-n sufletele noastre, cei etern să adunăm
Și la capătul de drum, de prin lumea de dureri
Vom păși în altă sferă, unde-s veșnic mângâieri!

Amin!