Glasul din pustiu

Sub stânca rece plânsul ți-e târziu,
Te-ascunzi purtat de vânt și vijelie,
Dar glasul blând te-ntreabă din pustiu:
„De ce-ai venit? Ce faci aici, Ilie?”

Ai stat cândva pe munte-n foc aprins,
Ai înfruntat mulțimi, nelegiuire;
Dar azi te vezi slăbit, aproape-nvins:
„De ce te-ascunzi? Ce faci aici, Ilie?”

Văzut-ai norul mic crescând pe cer,
Și ploaia coborând cu bucurie,
Dar frica te-a gonit în aspru ger:
„De ce te temi? Ce faci aici, Ilie?”

Nu-n trăsnet greu și nici în uragan,
Ci-n șoapta blândă e puterea vie.
Ascultă-ți Domnul, vino la liman:
„Mai zăbovești? Ce faci aici, Ilie?”

Ades suntem căzuți, împovărați,
Ne rătăcim în dor și agonie;
Dar vocea Lui ne cheamă înspre frați:
„Ești unde vrei? Ce faci aici, Ilie?”

Sunt drumuri grele, sunt poveri de dus,
Ispite la tot pasul te îmbie;
Ne strigă Tatăl prin Hristos Isus:
„Rămâi curat! Ce faci aici, Ilie?”

Sunt mâini întinse, glasuri în suspin,
Care așteaptă sa le fim solie;
Ne cheamă Domnul ca să fim alin:
„La ce aștepți? Ce faci aici, Ilie?”

Și-n ziua cea din urmă, pe pământ,
Când totul se va strânge-n veșnicie,
Ne va-ntreba Stăpânul cel Preasfânt:
„Ai fost ce-am vrut? Ce faci aici, Ilie?”

Dany Căpătan