Fulgi de zăpadă...

Fulgi de zăpadă...

Fulgi de zăpadă din ceruri se coboară,
Aduc cu ei frumosul și-un strop de fericire…
Acoperă o lume prea tristă, prea murdară,
Plină de răni, de sânge, de teamă, de ocară...
Vorbește prin natură Hristos a câta oară, ? ?
Ne îndeamnă la credință, smerenie, sfințire!

Bate un vânt năpraznic, zăpada-i viscolită,
Vești rele vin în valuri, , , bat tobe, , de război,
E lumea înspăimântată, prădată și mințită,
De lupi în piei de oaie, a diavolului sită...
Biserica veghează, de Domnul e zidită,
Sămânță credincioasă, sămânță de eroi!

E iarnă grea afară și gerul ne străpunge,
Văd inimi tot mai reci și suflete de gheață,
Dar încă știu un loc unde Hristos mai unge,
Cu Duhul Sfânt pe omul care pacatu-și plânge...
E locul de închinare unde iubirea-i strânge,
Pe toți câți vor credința ce duce la viață!

de Teodor Groza
30.01. 2022
Viseu de sus