Frământarea din inima unei fetițe

Viața ta e tristă, plângi mereu,
Ești doar o fetiță, cauți neâncetat,
O mămică blândă să te alinte,
Să te iubească, să-ți aline dorul.

Dorești să fii iubită și înțeleasă,
Să nu fii singură, să fii apreciată.
În fața ta, vezi doar ceață deasă,
Te-ntrebi la școală, vei fi înțeleasă?

Vezi copiii cum se joacă pe stradă,
Fără grijă pentru ziua de mâine.
Uneori îi auzi cântând cu veselie,
Iar tu plângi în taină singură, tristă.

Părinții lor sunt oameni foarte buni,
Ți-au vorbit despre un Isus coborât din Cer.
El pe copii îi iubește, nu-i lasă flămânzi,
Își face timp pentru copiii triști, neînțeleși.

Vrei să-I simt iubirea Lui nemărginită,
Ai început să-I vorbești cu un glas stins,
Să-I spui durerea ce o porți în inimă și-ngând,
Și atunci, auzi un glas clar și blând:

“Când tu ai început să-Mi vorbești,
Am auzit chemarea ta, draga mea.
Știu toate grijile și lacrimile tale,
Să știi că Eu te iubesc și te ocrotesc".

"Văd cum te frămânți și plângi în taină
Când la mama ta te gândești cu dor.
Eu sunt Părintele tău ceresc, protector,
Te voi proteja și alina în orice necaz.”

Inima ta este inundată de bucurie...
Asculți glasul Lui, plin de o iubire vie!
Nu mai ești singură, știi că El există,
Și când vrei, poți vorbi cu El fără frică!

Nimeni nu ți-a mai vorbit așa vreodată,
O lacrimă îți curge, inima-ți e încântată!
Domnul Isus ți-a vorbit cu iubire curată,
În fiecare zi te simți valoroasă și ocrotită!

04.07. 2018 Londra