Fii tare!

Când valuri mari de ură ți se ridică-n față
și-n luntrea vieții tale izbesc neîncetat,
când marea furtunoasă e-nvăluită-n ceață
și n-ai nicio speranță ca să mai fii salvat,

când nu mai ai putere și cauți cu disperare
o mână prietenească să-ți vină-n ajutor,
când trupul tău e pradă durerilor amare,
adu-ți atunci aminte, tu ai Mântuitor.

Când cei ce te-nconjoară trăiesc în nepăsare
și râd mereu de tine și te batjocoresc,
când inima ți-e plină de-amar și de-ntristare,
când nu mai ai pe nimeni, când toți te părăsesc,

când simți un gol în suflet și inima-ți suspină,
iar ochii plini de lacrimi privesc spre alte zări,
când copleșit de beznă cauți drumul spre lumină
și ființa ta tânjește de dorul altei țări,

când mii și mii de valuri te-atacă cu furie
tu nu ceda, fii tare, fii stâncă de granit
și tot disprețul lumii tu poartă-l cu mândrie,
urmându-l cu credință pe Domnul tău iubit.

Și nu uita cuvântul ce Însuși El ți-l spune,
căci la aceasta suntem aici jos chemați:
„Necazuri și ispite veți întâlni în lume,
v-am spus aceste lucruri, dar nu vă-nspăimântați!

Căci nu peste mult timp vă voi lua la Mine
și-n țara veșniciei veți fi al Meu popor.
Acolo se termină și lacrimi și suspine
și toți veți fi o turmă, iar Eu voi fi Păstor.”

Cu-aceste dragi cuvinte te mângâie întruna,
tu, frate scump și soră, urmaș al lui Hristos...
Urmează-L pân’ la capăt și vei primi cununa,
vei fi cu El de-a pururi, în cerul glorios.

O veșnicie-ntreagă Îi vei cânta-n mărire,
iar El te va conduce la marea de cristal,
vei fi cu El în slavă, părtaș la nemurire,
gustând din pomul vieții ce stă măreț pe mal.

Dar pânʼ atunci te luptă mereu cu valul vieții,
veghează și te roagă, nu obosi luptând.
Și cum străjeru-așteaptă venirea dimineții,
așteaptă-L și tu-ntruna, El va veni-n curând!