Femeile credinței

Voi sunteți zorii calzi de dimineață,
Când harul cade lin peste cămin;
Prin voi se naște iarăși dulcea viață,
Și-n case crește pacea ca un crin.

Voi sunteți candela ce nu se stinge
Când noaptea grea apasă peste drum.
Credința voastră tainic se atinge
De cer, făcând din viitor, acum.

Sunteți izvoare limpezi de răbdare,
Ce curg tăcut prin anii ce se duc;
Și-n mâinile trudite cu-n chinare
Purtați speranțe care nu se duc.

Când vântul greu încearcă să răstoarne
Credința pusă-n inimi de demult,
Voi stați ca stânca-n fața grelei toamne
Și țineți drumul drept cu-al lui tumult.

Prin voi învață pruncii rugăciunea,
Prin voi bătrânii capătă alin;
Și-n taina voastră crește-nțelepciunea
Ca grâul plin sub soarele divin.

De ziua voastră spunem cu onoare:
Vă mulțumim pentru ce dăruiți;
Să vă-nsoțească har și îndurare
Și pașii voștri-n Domnul să-i păziți.

Rămâneți flori de bună mărturie
Parfum de cer în lume răspândind;
Căci prin credința voastră și iubire
Se vede chipul Domnului trăind.

Dany Căpătan