Eu tot mă voi bucura...

Dacă voi vedea smochinul, că nu va mai înflori,
Și măslinul va fi searbăd, rodul viţei va lipsi,
Iar câmpiile uscate dacă nu vor avea spic,
Şi în sacul din cămară nu va rămânea nimic...

Chiar când oile în staul se vor prăpădi la prag,
Și în casă se termină pâinea pentru cel mai drag;
Chiar dacă în grajduri boii vor cădea topiți de jind,
Iar vițeii lângă staul vor muri încet mugind...

Da, și-n ceasul de obidă, eu tot mă voi bucura,
Mă voi bucura în Domnul, Slava și iubirea mea!
Ştiu că merg cu El de mână pe-ale harului poteci,
El rămâne Mântuirea și Tăria mea în veci.

Știu în Cine mi-e credinţa, știu că nu mă va-nșela,
Îmi va întări genunchii să pot iarăși alerga;
Cum aleargă cerbii-n salturi, pe sub ramuri de cais,
Eu Îl voi urma pe Domnul pe cărări de Paradis!