Ecoul Restaurării

Ecoul Restaurării

Şi iar o toamnă cu roade multe îmbietoare,
Asemeni salbelor de aur ce-o împodobesc,
Se oferă cu-mbelşugare celor ce muncesc,
Cu-a ei comoară strânsă-n trudă şi sudoare
Ca grijă să nu ducă în zilele de grea iernare.

Şi pentru toţi acei ce în nădejde ei trudesc
Lucrând ogorul să-şi dea roadele sub soare,
Nu e mai bună-nvăţătură-n viaţa trecătoare
Decât ştiinţa c-a lucra, e voia Tatălui ceresc
Spre fericirea tuturor, în viaţa care o trăiesc.

Deşi, pus sub blestem, cu spini şi pălămidă
Din cauza neascultării, în Raiul cel minunat,
Dealungul timpului, omul crezând a sperat
Să biruiască firea, din cauza păcatului rigidă,
Ca să primească-n dar, preasfânta hlamidă:

"Neprihănirea prin credinţă" spre a fi salvat,
Din munca în trudă, din moartea cea avidă,
Ce i-a făcut viaţa acră, ca bobul de aguridă
Cu-al ei blestem, ce mii de ani, l-a suportat
Cu singura nădejde, că-n har va fi eliberat.

Flavius Laurian Duverna
27 noiembrie 2013