Domnul nu ne dă uitării

Domul nu ne dă uitării,
Chiar de toți din jur ne-ar da.
El e credincios chemării
Și peste tot întinsul zării
În carul Lui ne va purta.

El ne va păstra în har,
Sub ocrotirea dreptei Sale.
Ne-a dat mântuirea-n dar
Prin jertfa sfântă din Calvar.
Și ne va-nsoți pe cale.

Domnul nu ne dă uitării,
Ne-a plătit cu preț de sânge.
În clipele cumplite ale durerii,
Sub apăsarea grea a poverii,
Să ne răscumpere alege.

Să ne salveze din moarte,
Să ne scape de osândă,
Să ne ierte de păcate,
Să ne dea haine curate,
Dragostea să ne-o aprindă.

Domnul nu ne dă uitării
Când suntem la greu,
Ca în vremea încercării
Să nu fim pradă căderii,
Să-avem credință-n Dumnezeu.

S-avem în El nădejde vie
Când e vifor și furtună;
Că pe toate Domnul știe
A le preface-n bucurie
Când aduce vreme bună.

Domnul nu ne dă uitării
Când cei răi ne împresoară,
Când e-aproape pragul serii
Și pe tot întinsul țării
Se aude glas de fiară.

În odaia tăinuită,
Domnul pe ai Lui îi strânge.
În odaia pregătită,
Turma Lui va fi păzită,
Fiarelor zicând: ajunge.

Domnul nu va da uitării
Moștenirea lui cea sfântă.
El va-mprăștia toți norii
Și-i va trimite fiorii
Ce spre ceruri o avântă.

Și având privirea-n sus,
Poporul cel răscumpărat,
Ei: moștenirea lui Isus
Care viața-n joc și-au pus,
Vor intra cu El la sfat.

Domnul Își aduce-aminte
De a Lui făgăduinți.
Și pe plaiurile sfinte,
Vor putea în veci să-I cânte
Credincioșii printre sfinți.

În a Lui împărăție,
Rodul suferinței Lui,
Vor trăi o veșnicie
În eternă bucurie
Sus în slava cerului.
Amin.
(Sâmbătă, 19 aprilie 2025)