Doar ..copăcel!!

Eu nu sunt acel copac cu crenga largă și stufoasă …
Sa adapostesc sub coroană jivine, de ploii si piatra care bate. .
Sa pot feri pelerini de fulgere si a tunetului angoasă. .
Eu sunt doar un arbust prin care geana de lumina ușurel razbate. .

Eu nu-s vanjos sa țin a vulturilor largi cuiburi pe dosul meu de mâini…
Sau sa coboare in rotogoale pe umeri mei cu coaja prea batrână…
Nu sunt lumii un darnic de oxigen din sănătoasi plămâni
Dar pot fi sprijin de te rezemi ide creanga mea c-o mână…


Eu am imprejur la flori și iarbă atâta cât sa poți sa dormi …
Dar nu vei vedea prea departe de te vei cațera la mine in creștet
Carențe întâlnești in mine și lăstari imi sunt răsuciți și prea diformi…
Grămezi de neajunsuri dar in frunza mea tin păsările in zori concert. .

Eu nu cresc sa acopăr alți copaci cu falnicia mea ca ei sa moară…
Și nu îs căutat de plutașii sa mă aleagă pentru corabie de catarg…
Eu însă in micimea mea
las vântul sa cânte un imn răcorilor de seara. .
Si apoi sa zboare înspre cerul albastru ce ma acoperă in larg …


Eu nu voi încununa cu miezul meu arcade și portalele regale…
Și nici de un jilț împărătesc n-am carnea mea de preț…
Dar voi arde in sobele de copii sărmani sau in furnale. .
Și in caldura ce naste jertfa mea se poate meșteșugi ceva măreț


Eu sunt menit sa fiu un copăcel pe harta codriilor seculari …
Neînsemnat in ochiul drumețiilor și a tăietorilor de lemne. .
Dar atâta cât trăiesc sa spună de-or vrea la martori oculari. .
In ființa mea e încustrat a biceagului iubiri semne. .

Voi fi doborât când coloși vor cădea năprasnic peste mine. .
Și-n locul meu se vor naste alți la fel de neinsemnați in căzătură …
Umili și trecuți cu vederea. . asa ca tini iubit creștine. .
Când totul in juruți te ignoră, sa știi. . ești important ca Domnul se îndură! !

Amin