text Poezii crestine

Divizarea de la Babel

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Flavius Laurian Duverna
Divizarea de la Babel

Peste-a veacurilor neguri ce-au întunecat pământul
De când primul om Adam, … a nesocotit Cuvântul,
S-au aşezat pulberi multe, colbul negru, de cercări,
Ce-a-mpărţit lumea de-atuncea între cele patru zări
Născându-se naţiuni, ce grabnic şi-au luat avântul
Prin forţa-n pereginări, cum în pustiu suflă vântul.

Dintr-o limbă, cu grai dulce, limba cea din Paradis,
De la turnul numit Babel, aşa cum ne-a rămas scris,
Oamenii s-au despărţit, ne mai putând să-nţeleagă
Ceeace-şi comunicau spre-a sfârşi lucrarea-ntreagă
În proiectul ce-şi făcuse să-mplinească un mare vis
După planuri calculate, ce-n minte şi le-au descris.

Limbile ce le-a-ncurcat, Dumnezeu cu-a lui voinţă
I-au determinat să creadă, că nu mai e cu putinţă,
Turnul să îl construiască cât mai sus spre naltul cer,
Să-i ferească de-alt potop, şi că astfel, nu mai pier,
Însă, în inimile lor mândre, au sporit în necredinţă
Şi nu s-au întors la Domnul, cu regrete-n pocăinţă.

Adunaţi, fiind în triburi, şi-adaptaţi la împrejurare,
S-au organizat şi-n hoarde au luat startu-n căutare,
Unui loc ca să se-aşeze, cât mai bun şi mai prielnic
Să-şi dezvolte, după limbă, forţa unui stat puternic
Plin de idoli şi de jertfe, cu-alte forme de-nchinare
Separţi unii de altii, le-au construit temple şi-altare.

Între cele patru zări, astfel, cu toţi s-au împrăştiat
Şi în negura de vremuri, state mari, s-au dezvoltat
Ajungând pe harta lumii, împărăţii mari şi vestite,
Înscriindu-se-n istorie, prin profeţii sfinte-mplinite
Ce le-au vizat existenţa, şi-al lor trecut zbuciumat
Chiar de Dumnezeu cel viu, dacă ei s-au depărtat.

Sub principiul de mărire, având gânduri de-nălţare
Fiecare dintre neamuri, şi-au format ţări cu hotare,
Şi şi-au pus conducători, numindu-i mari împăraţi
Ca să-i poarte în războaie, cu duşmanii, foştii fraţi
De-ar fi voit să le calce, pământul de sub picioare
Ce cu patos şi-abnegaţie, şi-l marcase prin hotare.

Astfel, de la o singură limbă, s-a facut fărâmiţarea
Şi-au luat naştere naţiuni dovedind că neascultarea
I-a-ndepărtat tot mai mult, de voinţa cea cerească,
Şi că limba din Eden, nu puteau s-o mai vorbească
Calea lor mergând nainte, marcându-le separarea
A contribuit prin forţă, tot mai mult la-nstrăinarea.

Prin tumultul de căderi, tot mai jos spre-apostazie
Mulţimea aceasta de neamuri, au avut a lor istorie,
Fără Dumnezeu în lume, cu-alte forme de-nchinare
La soare şi la făpturi, zeităţi, aducându-le adorare,
Şi venerarea cu râvnă, pline fiind de-o falsă glorie
Au apus pe totdeuna, rămânând doar în memorie.

Dar, după veacuri de căderi prin Planul de mântuire
Care-a fost implementat şi-adus fiind la-ndeplinire
Prin dragostea fără margini a Dumnezeului creator,
Prin Jertfa de la Golgota, Hristos le-a fost Salvator,
Oferindu-le prin cruce, cea mai sfântă neprihănire
Prin harul venit de sus, drept la marea-mpărtăşire.

Şi-astfel, pe lângă poporu-ales ca o sfântă seminţie
Şi Neamurile-au fost chemate... ca să aibă părtăşie
La vestea cea minunată, cum că Hristos mântuieşte
Pe oricine dintre Neamuri, dacă vrând se pocăieşte
Având parte-n întregime, de prea dulcea veşnicie
Cu-a sa patrie eternă-n pacea scumpă şi-armonie.

Domnul, va readuce iarăşi, starea cea de la-nceput
Când, într-o limbă singură, toţi aceia, care-au vrut
Să primească vestea bună, în sângele ce L-a vărsat,
Vor putea să cânte imnuri, pentru veci că i-a salvat
Din starea de necredinţă, din vraja-n care-au căzut
Prin păcatele prea multe, în care ei s-au complăcut

Vor avea atunci prilejul, de-a fi-o limbă şi-un popor
Sub conducerea'Mpăratului, Domnul Isus ca Păstor,
Căci prin crucea din Calvar s- a spus clar că divizarea
Şi-a-ncheiat traseu-i crunt, şi-a venit răscumpărarea
Prin a-l vieţii Sfânt Luceafăr, sus pe cruce Salvator
Prin Sămânţa cea promisă, Hristos Domn Mântuitor,

Flavius Laurian Duverna
30 noiembrie 2010

Cele mai recente resurse scrise - Incurajare

VORBEȘTE CU DUMNEZEU!
VORBEȘTE CU DUMNEZEU!Când vălul des al întristării se-așterne peste cortul tău,Atunci la tronul îndurării, zdrobit din pricina-ntristării,Tu să vorbești cu Dumnezeu.Când sufletul ți-e ars de doruri ca... Citeste mai mult >>
DE CE-S CUPRINS DE TEAMĂ?
DE CE-S CUPRINS DE TEAMĂ?De ce-s cuprins de teamă, de grijuri, de probleme,Când Tu-mi spui: „Nu te teme!”?De ce totuși mă tem și-n inima mea gem?De ce-s cuprins de teamă?De ce vin nori și ceață pe-al... Citeste mai mult >>
Imént tudom
Imént tudomImént én tudom, Jézus a keresztenKifizette életemnek az árát.Ő szenvedett halált helyettem,Kaptam mentesnek a feltámadását.Jézus nyújtott gyógyító kezet,Mérhetetlen szeretettel hozzám.Lemost... Citeste mai mult >>
Daniel în groapa cu leii
Daniel în groapa cu leii1Într-un regat puternic și mare,Trăia Daniel, om credincios,Cu inimă curată înainteaLui Dumnezeu cel glorios.2El slujea împăratului cu cinste,Era înțelept și drept mereu,Iar pe... Citeste mai mult >>
David și Goliat
David și Goliat1Pe dealurile din Betleem,Un tânăr își păzea turma,Cântând încet spre Dumnezeu,În timp ce se lăsa amurgul.2David era doar un păstor,Cu mâna aspră de la oi,Dar avea credință în sufletȘi... Citeste mai mult >>
Cetatea din Nisip
Cetatea din nisip1Sub soarele arzând din zare,Un călător mergea prin pustiu,Cu Biblia prinsă la cingătoareȘi cu un cântec în suflet viu.2De multe zile rătăcisePrintre dune și stânci pustii,Dar nu se t... Citeste mai mult >>
Cetatea de dincolo de munți
Cetatea de dincolo de munți1Se spune că dincolo de munți,Departe de orice cărare,Se afla o cetate ascunsă,Strălucind ca o lumină mare.2Un tânăr auzise povesteaDe la un bătrân credincios:„Nu aurul este... Citeste mai mult >>
Prin deșert spre izvor
Prin deșert spre izvor1Sub soarele aprins din zare,Un om porni printr-un pustiu,Cu-o traistă mică pe-a sa umărȘi-un dor de Dumnezeu, mereu viu.2Nisipul îi ardea picioarele,Iar vântul ridica furtuni,Da... Citeste mai mult >>
Corabia Credinței
Corabia credinței1Pe-un țărm pustiu, într-o dimineață,Un tânăr privea marea-n zare,Cu o corabie veche înainteȘi-o chemare venită din depărtare.2„Ridică pânza și pornește,Nu te teme de valul cel greu;C... Citeste mai mult >>
Drumul prin valea întunericului
Drumul prin valea întunericului1Când luna se ascunse-n nori,Un călător porni la drum,Cu pașii grei printr-o pădureȘi cu o torță fără fum.2În mâna dreaptă ținea Biblia,La piept o cruce de argint,Iar pe... Citeste mai mult >>