Din pricina Numelui Său

Doamne, plâng... Aud într-una că sunt fraţi în suferinţă,
Că-s loviţi de cei din lume ce n-au scrupule, credinţă,
Împroşcată le e viaţa, munca, modul de slujire,
Au ajuns sărmanii ţinte pentru cei fără iubire,

Stau mereu pe baricade, cu stindarde la vedere.
Răspândind mireasma păcii şi divina mângâiere,
Zile, nopţi studiind Cuvântul, slova sfântă din Scriptură,
Au o mare misiune, să ne dea învăţătură,

Doamne, plâng... De ce există inimi reci, ce caută vină,
Care seamănă ogorul, nu cu grâu, ci cu neghină?
Cum să smulg buruiana, Doamne, cum s-alin pe fraţii mei?
Ei sunt servii Tăi, ştii bine şi nu au alţi dumnezei!

Iartă Doamne ucigaşii care n-au pic de-ndurare,
Spală-i Tu în sfântul sânge şi îndrumă-i pe cărare,
Dă-le pace şi lumină, mie harul de-a vedea,
Dincolo de răutate, înc-un test, în şcoala Ta.

Iar acelora ce astăzi lăcrimează să le spui,
Că sunt vremile din urmă, nu-s lăsaţi ai nimănui!
Cel ce suferă din cauza numelui Isus Cristos,
Mare răsplătire-avea-va, sus în cerul glorios.

14/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu