De ți-a dat o casă Domnul

De ți-a dat o casă Domnul,
Mila Lui cu tine-a fost.
Pregătește să ai și locul
Oricui cere adăpostul.
Cu bucurie stai la post
Prin harul Lui tu ai un rost.

Fericit, cu bucurie,
Și gândindu-te așa:
Ce har e când e nevoie,
Să pot da de bunăvoie.
Eu să cer și El să-mi dea,
Și toate spre mărirea Sa.

Domnul n-a avut ogradă
Nici un loc de-adăpostire,
Ci-a venit străin, să vadă:
Cine va voi să creadă?
Cine-i poate da primire?
Cine-o face din iubire?

El e tot așa și astăzi,
Dar, sub chipuri diferite:
Cearcă uși de la ogrăzi,
Cearcă oamenii pe străzi
Și privirile-ntâlnite,
Dacă sunt cumva dorite.

Fiți mai primitori de oaspeți,
Mai cu milă la durere!
Nu-i uitați pe cei oropsiți
Și-aveți milă de trudiți!
Nu-l uitați pe cel ce cere
Și așteaptă mângâiere!

Dragul meu, ajutorarea
S-o faci bine cât se poate
Și întreagă împlinirea,
Nu lăsa ca împietrirea
S-o lase doar pe jumătate.
Domnul răsplătește toate!

Tot ce faci aici vremelnic,
Fă s-arate că-i lucrat
De un om cu sfântul sfeșnic,
Într-un fel cinstit și vrednic
De un om adevărat.
Și tu fi-vei binecuvântat!
Amin.
(Sâmbătă, 25 aprilie 2020)