De nu erai cu mine, Doamne

De nu erai cu mine, Doamne,
De partea mea în al meu trai,
Ce-ar fi ţărîna fără Tine?
Un strop de tină... sau un pai...

Dar Tu ai fost a mea scăpare,
Şi Tu din groapă iar m-ai scos
De aceea vreau să-Ţi dau onoare
O! scump Samaritean milos!

Mă uit la urma cea din vale,
Şi la cît bine mi-ai făcut
Şi vreau s-aduc şi eu osanale.
Căci ne-ai lăsat din ceruri, scut.

Îţi mulţumim că ne-ai dat apă,
Şi-avem atîtea bunătăţi
Şi ne-ai fost scut, şi călăuză
Prin mari şi grele greutăţi.

Îţi mulţumim că mîna-Ţi sfîntă
Şi pe cei dragi i-a ocrotit
De la acei micuţi din braţe,
Până la dragii lor părinţi.

Îţi mulţumim de-atîtea roade
Ce le-a rodit grădina mea
Îţi mulţumim de sănătate,
Şi de puterea de-a ierta.

Îţi mulţumim căci la Golgota
Cînd sus pe cruce Tu ai stat,
Acolo-n palma perforată,
Şi al meu nume l-ai săpat.

O! ce-ndurare să ai harul
Să fii dintre cei mulţumiţi
Atîţia îşi plîng ades - amarul,
Şi sunt mereu nefericiţi.

Tu, care asculţi de mulţumire
Cum cîntăreşti harul adus?
Tu înţelegi deplin valoarea
De ce pe cruce-a stat Isus?

L-ai pus pe El la cîrma vieţii,
Sau valul lumii te-a răpus?
El bate-n zorii dimineţii
Ascultă glasul lui Isus!

Hai, mulţumeşte şi tu astăzi
Luptă să fii mulţumitor
Şi vei vedea c-atunci talanţii
Îţi dau ceva folositor.

Ce grea-i adesea mulţumirea
Ce-adîncă este şcoala ei
Şi de n-o-nveţi, - nemulţumirea
Ţi-aduce zilnic norii grei.

Să-I mulţumeşti în suferinţă
Sau în cuptoru-n care eşti pus
E greu... dar este-o biruinţă
Dată din ceruri, de Isus.

E ancora care ne ţine
Mai treji în vremuri ce-or veni
Deci luptă și tu-n ce ebine,
Atunci, şi tu vei birui.

Mai mult ca-o jertfă pe altar
Ai face de ai mulţumi
Şi multe binecuvîntări
Pe tine te vor copleşi.

Să-I mulţumim că ne-a dat ploaie
Să-I mulţumim de ce-am cules
Să-I mulţumim de sănătate,
C-avem auz, minte şi văz.

Să-I mulţumim c-avem o casă,
Un pat şi-o pernă căpătîi,
Şi pîine proaspătă pe masă,
Sunt tot din harul Domnului!

Să-I mulţumim c-avem familii,
Şi copilaşii sunt cu noi
Şi în adîncile strădanii
Sorbim din harul Domnului.

De n-ai fi fost cu mine Doamne,
Doar Tu, un adăpost mereu,
În încercarea aceea mare,
Am fi rămas pustii şi goi.

Dar slavă Ţie, Doamne sfinte,
Căci numai Tu ne-ai ocrotit
Să-ți mulțumesc nu am cuvinte
În veci de veci să fii slăvit

Tu strîngi şi lacrima din geană
Ce curge deseori şuvoi
Cînd scriu şi ele ca o pană,
Prin încercări și prin nevoi

Cuprinde-ne în unitate
Mai mult ca fraţi să ne iubim
Căci Tu ne-ai dat pe săturate
De-aceia-n veci te preamărim?

Rămâne-un har de mulţumire,
Să vină din cer peste toţi
În el să stăm şi azi, şi mîine,
Pînă în ceruri cu Hristos!
Amin