De-ar fi

De-ar fi…

De-ar fi-ncercarea cât de mare
Iar cerul cât de-ntunecat,
De-ar creşte spini pe-a mea cărare
Şi rele m-ar fi-nconjurat,

Eu ştiu că greul o să treacă
Şi cerul se va lumina.
Pe Domnu-l chem, ca să petreacă
Cu mine-alături vremea rea.

Chiar de sunt prinsă în furtună
Şi valuri bat în barca mea,
Chiar dacă fulgeră şi tună,
Nu vreau a mă înspăimânta

Căci ştiu că Domnul e aproape
Şi că veghează-asupra mea.
El va veni călcând pe ape
Şi va aduce liniştea.

A mai rămas puţină vreme
Până când Domnul va veni
De-aceea nu vreau a mă teme,
A spus că nu va zăbovi.

Înalţ o rugă mai fierbinte
Cu dorul inimii arzând,
Ca un copil spre-al său părinte:
“O, vino, vino mai curând!”