Cum să trăim mereu în primăvară

Când nu ne mai considerăm abili,
Recunoaștem, umblând în lumină:
Suntem fragili, vulnerabili,
Dependenți de Puterea divină!

Când suferim, cu pace, pe nedrept,
Duhul Sfânt, odihnindu-se-n noi,
Ne mângâie inima-n piept:
Ceresc balsam pentru creștini-eroi.

Când lumea te tratează „de sus”,
Amintește-ți că ești os,
Din oasele lui Isus,
Carne din Trupul lui Cristos!

Când primești rău pentru bine,
Ocări, în locul mulțumirii,
O, ce Har e peste tine,
Să semeni cu Domnul Iubirii!

Când ai parte de-ncercări,
Primești, de la Omul Durerii,
În duh-binecuvântări-
Și cununa de sfânt a răbdării.

Nici un cuvânt descins de sus
Nu rămâne fără rodire,
Nici o faptă lucrată-n Isus,
N-adastă fără răsplătire!

Căci El schimbă răul în bine,
Blestemul în ferice prorocire,
Așa lucrează Harul în tine,
Copil de Rege, intră-n moștenire!

Știind, aștepți ca-n suferință,
El să dea, din belșug, mângâieri,
Trăind zi de zi prin credință,
Vei trece doar prin primăveri!