Chiar având patru picioare

Chiar având patru picioare,
Calul se mai poticnește.
Chiar și omul cel cuminte
Și cu dragoste fierbinte
Câteodată mai greșește.
A greși e omenește.

Chiar și omul cel mai pașnic
Câteodată se mai ceartă,
Dar la urmă se căiește.
Când un om cinstit greșește,
Să-nțelegi că-i om și-l iartă.
Nu e nimeni fără pată.

Gătește până arde focul,
Nu după ce s-a stins să vii.
Mergi cât sunt strugurii în vie
Nu-aștepta cu lenevie
Când sunt vițele pustii,
Că atunci flămând rămâi.

Dragostea adevărată
S-o prețuiești cât timp o ai,
Că de la Domnul ai primit-o.
Zadarnic, după ce-ai pierdut-o,
Vei plânge izgonit din rai,
De ce-ai pierdut tu nu mai dai.

Scoate apă din fântână,
Fii grăbit, nu-ntârzia
Până e găleata bună,
Până-i înaintea ta,
Că dacă se va strica
Ai dori, și n-ai putea.

Numai dacă zici „dulceață”,
Gura nu se îndulcește,
Nici nu se satură vreodată.
Numai vorba fără faptă
Nimănui nu-i folosește,
Uneori chiar amăgește.

Pentru miezul de la fragă
Cauți s-o găsești,
Chiar și frunza ei ți-e dragă
Când se vede pe viroagă.
Pentru cel care-l iubești,
Ierți oricâte pătimești.

Când e secetă, se vede
Care e fântâna bună,
La care n-a-nceput secarea.
Când e greu, cunoști iubirea:
Nu te-nșală o minciună,
Ci te-ajut-o faptă bună.

Ușor poți face-o rană,
Dar s-o închizi, mai greu.
Îți trebuie răbdare
Și-nțelepciune mare
În tot ce faci mereu
Ca s-alini suspinul greu.

Cu dragoste și vorba
Și fapta să-ți îmbraci.
A semenilor rană
S-alini cu sfântă mană,
S-o-nchizi, nu să o faci,
Tu pe nimeni să n-ataci.
Amin.
(Duminică, 21 martie 2021)