Chemare

1. A câta oară Îi auzi strigarea?
Tu, care rătăcești de-atâta vreme…
Și dintre atâtea glasuri și ecouri
Și printre atâtea vise si tablouri,
Răsună glasul Lui, străpunge zarea
Iar tu auzi… dar tot ignori chemarea.

2. Când obosit mai cazi din nou pe gânduri,
Ignori toate cuvintele de pace;
Tu uiți de promisiuni și de speranță
Și tot nu poți vedea ce ai în față;
Blocat printre cuvinte, printre rânduri
Blocat în deznădejde, între gânduri…

3. Ai alergat, pierdut în miez de noapte
Și-ai rătăcit pe întunecate căi;
Când ai strigat după ajutor, în disperare
Isus nu te-a uitat, ți-a dat salvare
Dar prea confuz de a ta siguranță;
Ai ignorat, când El ți-a dat speranță.

4. A câta oară Îi auzi tu glasul,
Care-ți șoptește să privești în sus?
Dar prăbușit, zăcând în neputință
Și aruncând asupra ta, aspru (singur) sentință;
Secundele se scurg rapid, ticăie ceasul
Dar astăzi vocea Lui, ‘ți-oprește pasul.

5. Astăzi, te cheamă iar pe nume,
Te cheamă dintre miile de lupte
Să lași din mâini poverile-adunate
Și dezlegându-ți lanțuri strâns legate
Eliberat de tot ce-ai strâns în lume,
Să-L lași ca de acum să te îndrume…

6. Întoarce-te cât timp te mai îndeamnă
Căci doar prin El tu poți primi iertare.
Dar crede azi că mâna Lui te ține;
Și când te simți pierdut, El e cu tine-
În viața ta, la orice pas mergi fără teamă
Și așa cum ești, să vii la El… te cheamă~