Cetate tare-i Dumnezeu

Cetate tare-i Dumnezeu şi Stânca vieţii mele,
Şi Adăpost ocrotitor în vremurile grele.
De cine oare să mă tem? Ce m-ar înfricoşa,
Când Domnul e lumina-n veci, şi mântuirea mea?

Cei răi înaintează azi și vor să mă mănânce,
Dar e mai tare Dumnezeu, și planul lor îl frânge.
Când dau atacul contra mea cu sulițe din iad,
Tocmai prigonitorii mei se clatină şi cad.

O, nu-mi ascunde Faţa Ta, când năvălesc vrăjmaşii,
Ci pe cărarea harului povăţuiește-mi pașii;
Nu mă lăsa la bunul plac al dușmanilor mei,
Când vin, puhoi, şi mă lovesc, Te luptă Tu cu ei.

Chiar o oştire de-ar veni, oştire blestemată,
Şi-ar face contra mea război toţi demonii deodată,
Eu tot plin de încredere, aş spune liniştit,
„Doamne, Eu caut Faţa Ta! Cu Tine-s fericit!”

Un lucru cer în rugăciuni, și îl doresc fierbinte,
Aș vrea să locuiesc mereu în Casa păcii sfinte,
Și frumuseţea Domnului acolo s-o privesc,
În lumea plină de minuni a Templului ceresc;

În ziua când necazul rău va şuiera năpraznic,
În Cortul Domnului să stau, chemat de El la praznic.
Ascuns în palma lui Isus, mă voi adăposti,
Sub streaşina de fericiri, în cortul celor vii.

Mi se înalţă fruntea sus, şi cânt voios întruna,
Căci Domnul are-n mâna Lui triumful şi cununa.
Inima mea! Fii tare deci, nicicând nu dispera:
Căci Domnul e lumina-n veci, şi mântuirea mea!