Ce tot ai inimă-a mea?

Ce tot ai inimă-a mea?

Ce tot ai inimă-a mea,
De te vaiți, de te simți grea?
Eu stau de vorbă cu tine,
Și vreau ca să-ți fie bine.

Când văd că ești neagră toată,
`Nlăcrimată, întristată,
Mă plec pe genunchi cu tine
Să-ți verși amarul din sine.

Caut ca să te golesc
De tot ce este lumesc,
Vreau să te păstrez curată,
Și tu pari însângerată...

Curios, mai scormonesc
Prin unghere, să găsesc
Cântecele oarecare:
De bucurie, de jale,

Doar să văd cum te găsesti,
Mulțumită dacă ești.
Treb` să ținem legătura
Pe linie cu Scriptura!

În orișice-mprejurare
Să ai lacrimă-n cântare,
Până El ne-o 'stâmpăra,
Noi cu dor L-om aștepta.

Prin credință până-acuma,
Cu gând că-om primi cununa,
Am luptat și vom lupta:
Și eu, și inima mea.

Până-atunci, hai să cântăm!
Pe afară să vărsăm
Starea și simțirea noastră,
Sus, înspre bolta cerească.

Și-atunci Domnul Domnilor
Ne-o trimite ajutor.
Va știi cum să ne trateze
Și cum să ne-mbărbăteze.

Balsam ca El, nimeni n-are
Cât vezi sub întreaga zare.
Ca El nimeni nu iubește
Duhul mâhnit fericește.

Crede că te-a vindecat,
Ridicat și mângâiat!
Crede tu, inimă-a mea!
Și de azi nu mai fi grea!

Crede, eu îți poruncesc,
Peste tine stăpânesc!
Și peste mine domnește
Isus, care te iubește.