Ce mare har că Dumnezeu

Ce mare har că Dumnezeu

Ce mare har că Dumnezeu,
A hotărât să-ţi dea viaţă,
Tu porţi în tine chipul Său,
Tu eşti lucrarea Lui măreaţă.

Ce mare har ca tu, un om,
Din fire rău şi păcătos,
Până mai ieri, sălbatic pom,
Eşti azi altoi, rodnic, frumos.

Ce mare har ca un pribeag,
Ani mulţi prin lume rătăcit,
Cuprins de-al Tatălui său drag,
Se-ntoarce acasă pocăit.

Ce mare har să fii chemat,
Chiar de Hristos la mântuire,
Şi după ce ai fost iertat,
Să fii chemat şi la slujire.

Ce mare har si ce onoare,
Biserica locală să slujeşti,
Fii înţelept şi râvna fie-ţi mare,
Pe toţi deopotrivă să-i iubeşti.

Ce mare har să propăvăduieşti,
Doar Evanghelia curată,
În lupta cu cel rău să biruieşti,
Ruşine să nu-ţi fie niciodată.

Ce mare har să poţi purta,
Crucea şi jugul şi ştergarul,
Mai rodnică să fie viaţa ta,
Cu bucurie foloseşte-ţi darul.

Ce mare har să fii un lucrător,
Un vas de cinste-n Adunare,
Să porţi de grijă fraţilor,
Să nu se-abată din cărare.

Ce mare har ca fraţii împreună,
Mereu în sfântă unitate,
Să fie toţi o mărturie bună,
Lumini ce luminează-n noapte.

de Teodor Groza
29.10.2012
Vişeu de Sus