Ce bine-i cu Tine, Isuse!

Ce bine-i cu Tine, Isuse,
Ce bun ești!
Păcatul îmi ierți
Și nu mi-l mai amintești.

Cel ce plânge și Te cheamă
Când e jos, Tu îl ridici,
Cu Tine nu este teamă,
Ești aici, o, ești aici!

Mă gândesc, Doamne, la Tine
Și nu ajung să Te cuprind.
Cât har, câtă binecuvântare
Îmi dai mereu să pot să-nving.

Cum nu știu că-ngrijorarea
Eu nu pot să o alung?
Cum nu cred că deznădejdea
Nu pot, singur, s-o distrug?

Căci Tu, Doamne, ai mereu
Izbăvire-n carul Tău
Și atunci când e mai greu,
Îmi dă puteri Cuvântul Tău.

Binecuvântarea-i sus,
Când privești doar spre Isus.
De privești înspre nevoi,
Tot ce-aduni, e doar gunoi.

Lasă, Doamne-n adunare,
Lasă iar o cercetare
Peste frați, peste surori,
Peste tineri, peste cei ce sunt cu noi.

Căci a Ta înviorare,
Ce-o lași peste noi,
Este-o binecuvântare ce-așteptăm
S-aduci prin ploi...

Ploi de har, ploi de credință,
Ploi cu ce-i mai bun și sfânt,
Ploi să curețe-n credință
Pe cel căzut la pământ.

Ploi care s-aplece firul
Ce prea mândru s-a suit,
Ploi să ridice-n umblet
Pe cel singur, părăsit.

Nici nu știm căte, o, Doamne,
Peste noi, Tu, ai lăsat,
Nu putem cuprinde-n viață
Cum pentru noi, Tu ai lucrat.

Să vedem mereu tot harul
Ce în viață ni l-a dat,
Să vedem cum, pază-ntruna
Peste ființă ne-a lăsat.

Căci un fir nu se clintește,
De nu-i dat de sus să fie.
Nici o unghie nu-i uitată,
Chiar în crâncena pustie.

Ce ne-a făgăduit, El împlinește
Și nicicând nu te-a lăsa,
O, ridică-ți tu privirea,
Mergi la Isus, nu te lăsa!

Și mai luptă, te mai roagă,
Mergi și nu te obosi,
Cu putere te îmbracă
Cel ce-i viu din veșnicii.

N-a promis El oare-ntruna
Că e cu ființa ta?
Nu știi tu făgăduința
Ce-a lăsat-o-n viața ta?

Ai uitat... și deznădejdea
A intrat în viața ta.
O, unde vei merge,
Înviorare-a căpăta?

Crezi că mai e scăpare,
În alt loc decât aici?
Crezi că-n lume e mai bine,
Unde-i foc, unde sunt frici?

Eu îți spun că Domnul Slavei
Este-acuma chiar aici
Și îți spune astăzi ție
Chiar acum, să te ridici!

Ai lăsat destul ființa
Aplecată ca să stea,
Acum ridică-ți fața,
Isus o va lumina!

Când lupta se-ntețește
Și e greu în casa ta,
Nu uita: Isus te izbăvește.
Luptă-te, nu te lăsa!

Iar în luptă se câștigă
De îl ai pe El la cârmă.
Nici un rău nu te atinge,
Răul, viața nu ți-o curmă.

Tu privește înspre ceruri,
Înspre Cel ce-i pururi viu,
Căci curând veni-va ziua
Să îl vezi pe nori venind.

Și atunci, o sărbătoare
Va începe-n viața ta,
Iar tot răul și tot greul,
Într-o clipă vei uita.

Cum au venit, așa s-or duce,
Căci Domnul le-a poruncit.
Cel ce-a spus: „așa să fie”
Toate, El le-a rânduit.

Tot așa și pentru tine,
Pregătita-i o scăpare,
Mergi-nainte prin credință,
Isus dă eliberare!

Și vei merge chiar mai aprig pe cărare,
Căci Isus, acuma, astăzi,
Ți-a dat iarăși îndurare.

Nu lăsa ca necredința
Iar' să prindă ființa ta,
Domnul iarăși îți vorbește:
„Roagă-te, nu te lăsa!

Că așa-aduc biruința,
De-s chemat prin rugăciuni.
Am făcut și-am să mai fac
Printre voi alte minuni.

Vreau să văd că am cu cine
Printre voi ca să lucrez,
Inimi iarăși să ridic,
Ființe să cercetez.

Căci sunt mulți ce-n adunare
Stau apăsați la pământ,
Dar Eu vreau ca-n grabă mare
Să-i ridic, să dau avânt

Înspre Mine. Să ma caute.
Căci mult nu mai e
Și-ai să vezi că tot ce-i trudă,
Dintr-o dată, nu mai e.

Te iubesc, suflet drag
Și iubesc ființa ta!
Nu uita că sunt cu tine
Și nicicând nu te-oi lăsa.”


Amin.