Casa de sus

Noi mergem către-o țară sfântă,
E țara dincolo de nori.
Acolo, îngerii toți cântă,
Înconjurați de mari splendori.

Va fi frumos în veșnicie,
Pe Dumnezeu vom lăuda.
De lacrimi nimeni n-o să știe
Când fruntea ne-o va-ncununa.

Pe străzile-n mărgăritare,
Cu bucurie vom păși,
Eliberați de-a noastre boale,
Pe Dumnezeu vom preamări.

Pentru-al Său har, pe care-odată
L-a revărsat din plin în noi,
Când inima, înlăcrimată,
Dorea salvarea din nevoi.

Ne-a întărit când deznădejdea
Și neputința ne-a-ngrădit.
La patul nostru a-ntins mâna
Când suferința ne-a lovit.

Isus iubit, ce-Ți pot aduce
În schimbu-atâtor bucurii,
Căci Tu mi-ai dat iubirea-Ți dulce
Și viața cea din veșnicii?

Nu vreau ca să mă las de Tine
Oricât ar ține viața mea!
Tu mă ridici chiar din ruine,
Mi-e drag s-ascult de vocea Ta!

Ajută-mă-n drum spre cunună,
Să lupt, să nu fiu biruit
De-o neiertare, de minciună,
S-ajung la țărmul mult dorit.

O, frate drag, fii treaz pe cale,
De El să nu te-ndepărtezi!
Mai bine-aici zdrobiri prin vale,
Dar veșnicia să n-o pierzi.

Să nu te minți că încercarea
Te face omul cel mai sfânt.
De nu-ți păstrezi curat cărarea,
Aici rămâi, pe-acest pământ.

Cu toții să ne dăm silința
Ca să avem acol' intrare!
Da, vine, vine biruința —
Începe-a noastră sărbătoare!

Nu vă opriți! La luptă-n grabă,
Uitați de-a voastre neputințe!
Curând zbura-vom către slavă,
'Nspre plaiul noii reședințe.

Uita-vom tot ce-n astă viață
Am întâlnit pe-acest pământ.
Isus Hristos e calea noastră,
Îndrumător, ni-e Duhul Sfânt!

E-așa ușor, cu El de mână,
Să trecem peste toate-n viață,
Ca să primim acol' cunună
De la Isus — iubirea noastră!

Deci, luptă! Lasă ce te leagă
De-această casă pământească,
Să poți, pe veci, primi odată
Casa veșnică, cerească.