Cântarea odihnei

Tu ai lucrat în mine-n chip şi fel,
neostenind în sfânta-Ţi maiestate.
Mereu Acelaşi şi mereu altfel,
înfăptuind minuni cu simplitate.

Ca pe un mărgăritar le adun,
dar sunt prea multe să le ţin la număr
şi nu mă satur altora să spun
cum mi-ai luat povara de pe umăr

şi ce uşoară apoi m-am simţit,
intrată în odihna Ta divină,
cu care jugul mi-ai înlocuit
şi sarcina de toate cele plină.

Şi tot nu Te cunosc îndeajuns,
deşi decenii se aştern în urmă,
de când cu untdelemnul Tău m-ai uns
şi m-ai primit ca miel de preţ în turmă.

Şi-n loc să-mbătrânesc, întineresc:
şi-n loc să mi se clatine puterea,
mai mult în omul nou mă întăresc
mai treaz-aştept să vină Învierea!"