Cântarea lui Simeon

Cântarea lui Simeon
(Luca 2:25-38)

Era-n Ierusalimul de-altă dată
Un om ce-n frica Domnului trăia
Ducând o viață sfântă, fără pată
Căci el, pe Domnul, sincer îl iubea

Având în suflet o dorință mare
Fiind umbrit de Duhul Celui Sfânt
El aștepta în orice zi cu-ardoare
Pe Mesia, să vină pe pământ

A lui Israel dulce mângăiere. .
Așa cum Duhul Sfânt l-a înștiințat:
Că Domnu-i va da viață și putere
Să vadă pe Hristosul așteptat

Simeon, veni la Templu cu grăbire
În ziua-aceea și în ceasul dat
Având în suflet sfânta presimțire
Fiind înadins de Duhul Sfânt mânat

Exact atunci când Iosif și Maria
Pe Pruncul Sfânt la Templu l-au adus
Urmând și Legea, cât și profeția
Care-l vestea de veacuri pe Isus

Să se-mplinească cele ce-au fost scrise
Că-n El întreaga Lege s-a-mplinit
Cerescul Fiu e Mielul ce venise
Ca preț imens ce trebuia plătit. .

Simeon luat-a-n brațe cu iubire
Pe Pruncul Sfânt, Mesia așteptat
Și-apoi pe Domnul Slavei din Mărire
Rugîndu-se, L-a binecuvîntat:

” Stăpâne, slobozește-acum în tihnă
Pe robul Tău după al Tău cuvânt
De-acuma pot să intru în odihnă
Văzut-am mântuirea pe pământ

Ce-ai pregătit-o Tu din veșnicie
Lumina Ta prin El va lumina
‘Naintea tuturor mereu să fie
Acel ce oglindește Slava Ta

Lumina Sfântă, demnă de crezare
Și Slava Israelului iubit
La fel și pentru neamuri, ea răsare
Și luminează fără de sfârșit ”

Iar Iosif și Maria cu uimire
Cuvintele lui Simeon sorbeau
Ce-adevereau adânca tăinuire
Ce amândoi în inimi o purtau

Simeon, primind în Duh descoperire
A început să-i binecuvinteze
Și-apoi Mariei, înspre întărire
Vorbind, a început să o-nștiințeze:

” Acest Copil, venit cu-n scop anume
E rânduit de Dumnezeu Cel veșnic
Spre prăbușirea multora din lume
Ce nu vor crede-n El, Alesul vrednic

Dar și spre ridicarea celor care
Vor ști că Pruncu-acesta-i Sfântul Miel
El va stârni împotrivire mare
Fiind Semnul ridicat în Israel

Chiar sufletul tău, mamă iubitoare
De-o sabie atunci va fi străpuns
Să dea-n vileag la mulți printre popoare
Gândiri ce-s tăinuite în ascuns ”

Iar Ana, prorocița cea bătrână,
O văduvă ce-n Templu se afla
Despre Isus a început să spună
Și peste tot pe Domnul lăuda. .

Privind acum această întâmplare
Ce nu s-a derulat întâmplător
Cum Tatăl plin de Har și de-ndurare
A fost cel mai atent programator,

Cum n-au știut nimic mai dinainte
Părinții-atunci când Pruncul l-au adus
Cum Duhul Sfânt i-a dat de sus cuvinte
Lui Simeon să spună tot ce-a spus

E fascinantă toată întâmplarea
Avem un Tată bun și iubitor
Ce Fiului i-a pregătit cărarea
Ce-avea să se petreacă-n viitor

El a știut și cum să-i întarească
Pe Iosif, pe Maria mai ales
Să creadă, și să nu se îndoiască
Că Pruncul e Mesia cel trimes

Chiar dacă într-o zi va sta pe-o cruce
Și trupu-i sângerând va fi străpuns
Nădăjduind să poată totul duce
Primind de dinainte și răspuns

Iar oamenii care-au venit la Templu
Ce-al Duhului îndemn au ascultat
Erau neprihăniți, erau exemplu
Adevărate pilde de urmat

Simeon, de-atunci cântarea ta răsună
Isus plătit-a prețul integral
Și-acum e Domn pe veci purtând cunună
Slăvitul Salvator fără egal

Fiindcă-a murit Î-și merită onorul
Fiindcă-a-nviat e-n veci biruitor
Dar s-a-nălțat acoperindu-L norul
Și-acum e Domn în vecii vecilor

Și ca s-avem deplină părtășie
Să nu rămânem singuri, părăsiți
Ne-a dat să bem din apa Lui cea vie
Și Sfântul Duh acelor mântuiți

Iar Templul Său e inima predată
Acolo Te-așteptăm din nou să vi
Prin Duhul Tău ne umple viața toată
O, vino iar. . te cheamă-ai Tăi copii

06/27/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona