Când te ajung mustrări de cuget

Când te ajung mustrări de cuget
Psalm 51

Când te ajung mustrări de cuget,
Pentru trecutul tău, pierdut și păcătos,
Când nu ai strop de pace-n suflet,
Te simți trudit, dezamăgit, fără folos,
E timpul pentru sfântă pocăință,
Să ieși din groapa morții, din hău întunecos,
Prin rugăciune, prin credință,
Prin harul Domnului Hristos!

De gânduri negre te împresoară,
Și zilnic ești cuprins de disperare,
Când totul parcă te doboară,
Te simți pierdut fără scăpare,
E timpul să-L implori pe Domnul,
În mila Lui nespus de mare,
Să îți trimită grabnic ajutorul,
Să-ți facă parte de salvare.

Poate ești prins de neputință,
Viața ți se pare nedreaptă, o povară,
Neînțelese gânduri străpung a ta ființă,
Cumplită deznădejde în neguri te coboară,
E timpul potrivit să te gândești mai bine,
Cu ce scop suferința a fost îngăduită,
Să faci în umilință tot ce de tine ține,
Să ieși din încercare cu inima zidită.

Dacă tot mersul vieții îți pare nemilos,
Și pâinea o mănânci cu lacrimi, cu suspine,
Deșertăciune-ți pare a fi om credincios,
Nu mai vezi diferență între un om și-un câine,
E timpul drag prieten acum să-ți amintești,
Că tu ești o făptură de Dumnezeu creată,
Pentru-nchinare sfântă, salvat să Îl slujești,
Convins că sus în cer răsplata te așteaptă.

Privind îngrijorat spre haosul din lume,
Ți-e inima din ce în ce mai tulburată?
Când vezi nerușinarea ce a ajuns la culme,
Duhul de neascultare și moda desfrânată.
E timpul spre Hristos privirea să-ți îndrepți,
Căci El este Păstorul, model desăvârșit,
Pe El să îl urmezi pe calea celor drepți,
Biruitor în luptă și veșnic fericit.

Psalmul 116

de Teodor Groza
12.10.2016
Vișeu de Sus