Când soarele se-ngână cu furtuna

A fost, într-adevăr, furtună cruntă
Și cât pe ce era să mă scufund
În marea nemiloasă și adâncă
Ce se voia a-mi fi veșnic mormânt!
Și-n timp ce eu strigam cu disperare
Crezând că mai puțin e și-am să mor,
Perdeaua norilor negri din zare
Străpunsă fu de raze din splendori!
Și dintr-odată se-auziră șoapte
Iar marea începu a se-mblânzi;
Crezui greșit că sunt în fapt de noapte,
Însă pe dată-nțelesei că era zi!
Furtuna, deci, făcu să fie întuneric
Și valuri mari, să intre-n barca mea,
Dar un cuvânt din cer spuse Cel veșnic,
Ca să salveze din pierzare viața mea!
Acum furtuna și cu soarele se-ngână,
Sunt încă valuri, dar ce mult s-au domolit...
Se vede, se-nțelege că o sfântă mână,
Ca să mă piardă în adâncuri le-a oprit!
Mugește a nemulțumire marea
Dar al ei muget îl aud tot mai puțin,
Se stinge-n slab ecou și văd cum zarea
Prinde din ce în ce mai mult pastel divin!
Mi-a fost atât de greu, fără-ndoială. .
Dar a trecut, speranțe-n mine cresc
Și orizonturi noi răsar în zare iară,
Oh, în sfârșit, în barcă pot să m-odihnesc!
De ce? Căci o ființă-n alb eu văd la cârmă
Și n-am nevoie să o-ntreb: "dar cine ești?"
Căci urmă de piron văd pe-a Sa mână:
E Salvatorul din tăriile cerești!
Îmi face semn să vin chiar lângă Sine
Și să-mi pun capul obosit pe pieptul Său;
Îmi spune: "nu te teme, sunt cu tine!
De-acum tu ești ferit de orice rău!"
*
Când soarele se-ngână cu furtuna,
Am învățat, știu bine de acum,
Că iarăși Domnul Își întinde mâna,
Că izbăvirea mea este pe drum!
E-adevărat că țărmul e departe
Și că furtuni pe mare vor mai fi
Dar am o mângâiere peste toate:
Că lângă mine este Cel din veșnicii!
Iar El mi-a spus în barcă, stând la cârmă,
Că sigur voi ajunge la liman;
Chiar dacă alte bărci se tot sfărâmă,
Cu El eu voi ajunge-n Canaan!
Nu este minunat să-L ai pe Domnul
La cârma bărcii tale orișicând?
Nu-i minunat ca să îți afli somnul
Și să te odihnești la pieptu-i sfânt?
O, este minunat, cu siguranță,
Ca pe Hristos mereu să te-odihnești,
Să știi că El ți-a spus să ai speranță
Că ancora-vei la limanuri îngerești!
Când soarele se-ngână cu furtuna
Și raze vin și peste barca ta,
E semn că Domnul își întinde mâna,
Că ești al Lui și-n cer te va purta!