Bunătatea Ta

Te simt atât de-aproape, Sfinte Tată,
În vremuri de-ncercări şi neputinţă,
Și simt cum Bunătatea Ta nemăsurată
Mă-ndeamnă zi de zi la pocăință.

Eu sunt ce sunt şi am prin Har intrare
Pe poarta de salvare a cetăţii;
Am fost cuprins în planul de-ndurare,
Ca rod al dragostei şi-al bunătăţii

Ce mi-a întins o mână cu blândeţe
Când eram jos, în groapa cea adâncă
Şi cu atâta gingăşie şi nobleţe
M-a ridicat din nou pe sfânta stâncă.

Şi-atunci când calc greşit pe căi străine
Nesocotind chiar marea Ta dreptate,
Tu Te înduri, Părinte Sfânt, de mine
Şi mă priveşti cu-aceeaşi Bunătate.

Te simt când intru zilnic în cămară
Să-mi iau nemeritatul colţ de pâine
Căci Tu faci Doamne grâul să răsară
Şi Te-ngrijeşti de ziua cea de mâine.

La orice pas simt Mâna Ta, Părinte,
Ce-mi vine zi de zi în ajutor...
Prin Bunătatea Ta merg înainte
Şi Braţul Tău îmi e ocrotitor.

Ajută-mă Te rog să iau aminte
La tot ce bunătatea Ta mă-mbie
Căci vreau, Părinte Sfânt, de azi 'nainte
Să Îți slujesc cu teamă numai Ţie.