Bucuria....

BUCURIA


Nimeni nu poate din inimă depărta
Bucuria, ce pentru veci mi-a fost dată.
Nimic de Isus nu mă poate-ndepărta,
Nici durerea-n necaz, cu lacrimi udată.

Nimic nu-mi poate umbri bucuria,
Sădită adânc în inimă de Hristos.
Nimeni nu poate spulbera mărturia
Iubirii, ce din adâncuri m-a scos.

Nimeni nu-mi poate arăta adevărul
Aşa cum Isus mi l-a dezvăluit.
Nu mă desparte de Mântuitorul,
Decât o inimă care s-a împărţit.

Cred ne-ndoielnic în Isus Hristos,
În tot ce-mi spune Cuvântul.
Cred în jertfa prin care m-a scos,
Din păcatul ce-mi săpa mormântul.

Tresaltă inima în a Lui iubire,
Căci mi-a dat o veşnică comoară.
Nemuritoare viaţă... în mântuire,
În cea mai minunată Sfântă Ţară.

Privesc cu bucurie cerul senin,
De unde iubirea agape se cerne.
Şi toate zilele mele Lui le-nchin,
Cu siguranţa unei vieţi eterne.

Bucuria-mi umple inima în slujire,
De Cuvântul vieţii, în toate-l împlinesc.
Şi m-aşteaptă veşnică fericire,
Dacă-n sfinţenie... zi de zi... trăiesc.

Amin!