Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu,
O rază ce sărută-n dimineți oceanul
Când zorii se aprind în infinit,
Un fir de grâu ce-mbracă-n aur lanul,
O stea care se “moare” arătând limanul,
Iubire și speranță-n mărul înflorit.

Aș vrea să fiu,
Un ghiocel, primul simbol de primăvară
Când albul încă mângăie pământul,
Un diamant strălucitor, o piatră rară,
Un vers duios pe-o coardă de vioară,
Spre Creator să-mi poarte veșnic cântul.

Aș vrea să fiu,
O șoaptă-n vântul care plânge printre tei
Când clipe de lumină rând pe rând se scurg,
Un sunet de trompetă, solul Dragostei,
Un clopoțel de-argint chiar lângă frații mei
Străjer neobosit, pe ziduri, în amurg.