Aruncă tot afară

Eram aproape de răspuns,
Aproape a-l încape,
Dar, alte întrebări pe-ascuns
voiau să mi-l îngroape.

N-am renunţat, cum să renunţi
când ţinta-i lângă tine,
Curgeau broboanele pe frunţi
Şi lacrimi cu suspine.

Eram aproape de răspuns,
Dar totuşi prea departe,
Căci raţiunea m-a ascuns,
În negură şi moarte.

Luasem ştiinţa sacerdot,
Vâsleam la barca firii...
Crezând prin asta c-am să pot
da sens şi rost trăirii.

Iar după cele ce-am trăit,
Spetit în neajunsuri,
Am înţeles, da, în sfârşit,
Să nu mai caut răspunsuri.

Descoperisem două lumi,
Crescuseră în mine:
Una ce mă trăgea în humi,
Alta spre zări senine.

În zorul care-l prea aveam,
De-a renunţa la toate,
Mi se părea că-ntrezăream
"Clipa eternitate."

În fostul ieri ce-aglomera
în mine... toată firea,
Am priceput că voi avea
numai dezamăgirea.

Când am simţit că nu mai pot,
Şi mi-e-ncărcată fiinţa,
Am aruncat din mine tot,
Spre-a rămânea credinţa.

În dorul meu necontenit
de-a-nlătura nimicul,
Crescuse bobul încolţit,
Să legene-n vânt spicul.

Doamne îţi mulţumesc, de-acum
şi până-n veşnicie,
Căci şi din marginea de drum,
Făcutu-Ţi-ai moşie.

Îţi mulţumesc că-ntre nuntaşi,
Ai vrut pe toţi să-i numeri,
Numai puţini făcură paşi,
Ceilalţi... au dat din umeri.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Deşteaptă-te! Nu sta ascuns
printre statui de ceară .
Ai alergat şi n-ai ajuns?
În Dumnezeu găseşti răspuns:
"Aruncă tot afară!"

19.aug.2006