Am ales

AM ALES


Lacrimile strânse-n șiragul durerii,
În suspine mă scaldă cu sughițuri.
Neputința întinde capcane puterii...
Şi-i sapă înspăimântătoare puțuri.

Păcatul îşi are consecință vina,
Ce te înspăimântă cu moartea.
Dar se revarsă jertfitoare lumina,
Semnând cu Sânge Sfânt izbăvirea.

Un susur blând în dulce șoaptă,
Vorbește sufletului pribeag şi trist.
Durerea grea o alinare aşteaptă,
Lovit de săgețile răului complotist.

Duiosul glas mă cheamă pe nume,
Mi-arată salvarea din pribegia mea.
Răul furios scoate pe gură spume,
C-am ales azi, să urmez Dragostea.

De n-aş şti că zilele vieţii mele,
Sunt toate în planul Lui Dumnezeu.
Poate-aş umbla pe drumuri rele...
Şi-aş face, numai, ce-mi doresc eu.

Dar fiindcă ştiu... c-aş fi nebună,
De n-aş lua pe Domnul în seamă.
Şi nici o zi nu mi-ar mai fi bună,
De n-aş umbla smerită, cu teamă.

Și robia ar pustii inima de orice rai,
Iubirea n-ar avea nici-un înţeles.
Bucuria mea... ar rămâne fără grai,
De aceea... eu... pe Isus l-am ales.

Mila Lui... mi-a dat clipe senine,
Iertarea... m-a urmat pas cu pas.
Dragostea... a pus foc în mine,
De Domnul să nu pot... să mă las.

De n-aş vedea binecuvântările Lui...
Şi n-aş simţi îndurările minunate.
N-aş urmări norul pe bolta cerului,
N-aş înţelege trăirea... în libertate.

Am ales să-îmbrățișez dragostea,
Să trăiesc zi de zi în neprihănire.
Să pun în mâna Lui Isus... inima mea.
Am ales să-i fiu mireasă, să-mi fie Mire.

Amin!