A ta silință

Dragul meu, a ta silință
Dă-ți-o toată-ntotdeauna
Să câștigi înțelepciunea.
Și-atunci, vei trăi minunea
De-a-ți putea purta cununa,
Slujind pe Domnul totdeauna.

Că nu poate nici să creadă
Un întunecat la minte.
Nici nu poate să iubească
Și în har ceresc să crească
Cel neluminat ’nainte.
Asta trebuie să ții minte.

Să fii treaz, că nu știi clipa
Când Stăpânul va veni.
Fericită-i sluga dreaptă
Ce-L așteaptă înțeleaptă
Și veghează a-L primi,
Că-n veci fericită-a fi.

Dragii mei, întotdeauna
În viață țineți minte:
Să nu vă robească banul,
Să ascultați de Domnul,
S-aveți dragoste fierbinte.
Și cu El mergeți ’nainte.

Ea vă dă înțelepciunea
Care-o să vă lumineze,
Ca-n sfințenie și-n pace
De ce-i rău să vă dezbrace
Pașii să vi se-ndrepteze,
Duhul să vă lumineze.

Ea vă va-ntări pe calea
De-adevăr și de iubire
Și de părtășie multă,
Să ajungeți starea ’naltă,
De putere și sfințire,
De-ascultare și smerire.

Care-n orice loc și vreme
Viața voastră o va face
Să-L puteți vedea pe Domnul,
Modelându-vă elanul
Și să-L așteptați în pace,
Cu trup ceresc să vă îmbrace.
Amin.
(Luni, 26 octombrie 2020)