A Domnului putere

A DOMNULUI PUTERE


Se-nalță fierbinte rugăciunea, în slăbiciune,
Desăvârșirea curățirii mele cer, Tatălui Ceresc.
Să umple de lumină a inimii tainică adâncime,
Cu pacea, bucuria, ce cu ardoare-mi doresc.

Umilă m-așez la temelia crucii Lui Isus,
Și-mi pun povara jos, cu smerită pocăință.
Văd harul cum curge sublim în valuri de sus,
Cu o dragoste ce aprinde o vie credință.

A mea nădejde nicicând n-o să moară,
Nu mă lasă ca odinioară, să rătăcesc,
Puterea Domnului lin, în inimă coboară.
Învăț în ascultare viața s-o prețuiesc.

La greu în ajutor degrabă vine, cu iubire,
Și-n dragostea frăției suntem toți părtași.
Puterea Domnului, ne umple, nu e amăgire,
Că-n jertfa Sa, ne-a făcut pe toții frați.

Mirul iubirii pe suflet pic cu pic stă să cadă,
Lasă apa vie, ca, cine-o bea, să fie izbăvit.
Și orice inimă smerită, să poată să vadă.
Măreția și bunătatea Domnului Slăvit.

El cunoaște bine, dintre noi pe oricare,
Și pecetluiește cu iubire mântuirea.
Revarsă izvorul de har peste fieștecare,
Să-și cânte inima dezrobită, fericirea.

Se adună norii, ce spun, că Isus va veni
Și rugăciunea slăbită începe să-întărească.
Suflete, fii pregătit, când strigătul vei auzi.
Fii gata să zbori spre Cetatea Cerească!

Puterea Domnului va deschide larg cerul,
Și zorii dimineții veșnic vor dăinui.
Minunat va fi când ne va aduna Domnul,
În Cetatea-n care, El veșnic va-împărăți.
Amin!