SCRISOARE FIULUI

SCRISOARE FIULUI

Ascultă, fiul Meu, îndemnul și sfatul bun de-Acasă,
Ce ți-l aștern ca o cunună, pe frunte, luminoasă...
Condeiul Meu îți desfășoară, sub pleoapele gândirii,
O lume-n care-nțelepciunea e taina viețuirii.
(Prov. 1:8-9)

De-o vei păstra în adâncimea simțirilor curate,
De-o vei căuta ca pe-o comoară de rare nestemate,
Vei desluși atunci izvorul vieții lungi și-al păcii,
Reîntregindu-ți cunoștința pe căile dreptății.
(Prov. 2:1-5, Prov. 3:1-2)

Te vei păstra atunci ferice pe drumul spre lumină,
Când ochii tăi drept înainte privi-vor, spre cunună.
Când netedă-ți va fi cărarea pe orișiunde-ai merge,
Iar pasul tău, neabătut, pe lângă orice-ar trece.
(Prov. 4:25-27)

Primește, fiul Meu, mustrarea, în inima-ți curată,
Cu voioșia întâlnirii iubirii unui Tată...
Căci sfatul ce ți-l dau vestește cărările luminii
A căror strălucire crește până la miezul zilei.
(Prov. 3:11-12, Prov. 4:18)

Înțelepciunea să-ți străbată a minții izvodire,
Rodind, prin Duhul, bunătatea în tainica-ți trăire.
Credincioșia, de asemeni, ca un șirag de stele,
Scrie-o adânc, pe o tăbliță a inimii stinghere.
(Prov. 3:3)

Păzește-ți inima mai aprig prin vadul cu suspine,
Căci seva vieții e într-însa, nădejdea spre mai bine.
Un leac de vrei: păstrează-ți duhul și inima voioasă,
Iar sănătatea-ți va fi soră, pe cale, credincioasă.
(Prov. 4:23, Prov. 17:22)

Nu părăsi înțelepciunea – te va păzi în taină!
Iubește-o adânc – vei fi ferice sub ocrotirea-i caldă.
Înalț-o și vei fi-nălțat, cu dânsa, împreună...
Îmbrățișeaz-o, căci pe frunte-ți va pune o cunună.
(Prov. 4:5-9)

Aceasta este-nțelepciunea: să te cunoști pe tine
Și, cunoscându-te, să-ți birui și patimi, și rușine;
Să afli drumul spre limanul cunoașterii de Domnul,
Și cunoscându-L, să-i porți teamă și să-i urmezi îndemnul.
(Prov. 2:3-5, Prov. 3:7, Prov. 15:33)

Să-L recunoști în tot ce trece și mișună sub soare,
Să știi să taci când ispitirea te pune la-ncercare;
Să-ți stăvilești noian de gânduri ce-ți vor, iar, înălțare,
Să porți în duhu-ți potolirea mâniei, prin răbdare.
(Prov. 3:6, Prov. 15:33, Prov. 17:27,28)

Atunci vei înţelege mila, dreptatea, judecata,
Neprihănirea-ți va fi paza, cunoașterea – răsplata,
Căci căile ce duc spre bine te vor feri de moarte
Și Însuși Domnu-ți va străluce ca Scut și Steag, în toate.
(Prov. 2:7-11).

Ascultă, fiule! Căci anii vieții tale scurte
S-or înmulți-n șuvoi de clipe din ceruri coborâte.
Când vei umbla, neșovăielnic, sub zarea luminoasă,
Îți vei aduce-atunci aminte de sfatul bun de-Acasă.
(Prov. 4:10-12)

Iar sfatul Meu va fi candela vieții tale scurte,
Învățătura Mea – lumina, pe drumuri neștiute;
Îndemnul și mustrarea – calea spre-a nemuririi zare,
De vei afla înțelepciunea: comoara vieții tale.
(Prov. 6:23, Prov. 2:3-4)

Alexandra-Ligia Negru, 27.03. 2023