Îmi voi lua averea-n cer!

Se spune că în marea zi, când ne vom lua zborul spre cer,
Nu vom putea lua cu noi nici bani, nici case, nici averi.
Nici haine scumpe, nici mașini, nimic, nimic din ce e jos,
Așa spun unii că va fi iar ei cred asta ne-ndoios!
Eu, totuși, sunt încredințat că sus îmi voi putea lua
Pe toți cei dragi, salvați prin Har, aceasta e averea mea!
O, și mai am încă ceva, dar nu aici, jos, pe Pământ,
Ce-am construit, a dus Hristos, în veșnicii, pe plaiul sfânt!
Acolo casa mi-am clădit, în marele oraș ceresc,
Locul în care niciodat' comorile nu ruginesc!
Căci numai prin al meu Păstor am adunat în veșnicii,
Acolo nu sunt stricăciuni, nici hoți, nici molii nu vor fi!
Cu ajutorul Celui Sfânt îmi voi lua averea-n cer,
Casa deja îmi este sus, nu jos, în valea cu dureri!
Pământul cu tot ce-i pe el, va arde și se va topi,
Va dispărea, dar sus, în cer, cu cei dragi veșnic voi trăi!
Acolo, în Ierusalim, al sfinților ceresc oraș,
Mi-a ajutat Domnul Isus să am un minunat locaș!
Rămâne doar să mai aștept ceasul plecării-n Paradis,
Curând, pe nori vom fi chemați, cum Mirele nost’ ne-a promis!
Cu toți cei dragi din casa mea, eu mă voi ridica spre El:
Aceasta e averea mea pe care o voi lua în cer!