Copiii sunt o binecuvântare

Un copil venit pe lume
Nu-i o pricină de-a spune
Că ești trecut prin încercare,
Sau că ești într-o testare.

Un suflet mic, nevinovat
Ce născuta-i în păcat
Nu-i lăsat la întâmplare
Ca doar să-i dai de mâncare.

Un copilaș trimis de sus
Chiar din mâna lui Isus
Ce altă binecuvântare
Poți gândi să ai mai mare?

Tu inimă ce asculți,
Cum să spui și să frămânți
În gândul tău cel nemustrat,
Dacă copilu-i de păstrat?

Cum să te gândești măcar o clipă
Să refuzi ceva măreț?
Să nu accepți a Tatălui comoară
Chiar de-ar fi el vorbăreț?

Un copil apare-n casa ta
Și răsare primăvara
Unul pleacă, nici bine venit
Și-apoi vine iar ocara.

Să fii părinte-i lucru mare
Nu-i lăsat la întâmplare
C-apoi sus la judecată
Vei fi-ntrebat de a lui soartă.

Ce-ai făcut, cum l-ai lăsat
Oare, bine tu l-ai educat?
L-ai învățat și arătat tu calea
Sau i-ai arătat pierzarea?

Ai pus oare în inima lui
Dragoste de Casa Domnului?
Sau l-ai prigonit pe cale,
L-ai lăsat fără scăpare?

Însă ține minte bine
Încă-i vreme să te-ntorci
Poți schimba răul în bine
Și-apoi rodul să ți-l storci.

Nu uita, în astă lume
Niciun fir dintr-un copil
Nu-i lăsat la întâmplare
Ca pentru tin să fie imposibil.

Când primești copil, primești putere.
Roade-n coșul tău s-aduni
Nu te uita doar la avere
Cum făcut-au în străbuni.

Căci sunt unii care
Nu le-ar fi păsat deloc
De-a sa binecuvântare
Mai că i-ar fi dat și foc.

Însă Domnul cu-ndurare
Ne iubește pe fiecare
Și-n dragostea Lui cea mare
Mai lasă timp de ascultare.

Așa că ia seama, tu, părinte
Ai grijă ce faci, ce spui,
Că acol, mai sus de mine,
E-Acel ce știe inima oricui.

Nu uita, copilul trimis jos
E un dar, primit prin harul lui Hristos
Alții și-ar dori să aibă
Chiar și unul, fie el nesănătos.