Fetiţa mea

Fetiţa mea


Îţi amineşti fetiţa mea ,
Prin depărtări pe unde eşti
De vremurile de demult ,
Parcă-s din cartea de poveşti ?

De mică viaţa te-a-ncercat ,
De n-ar fi fost adevărat ,
Mă-ntreb , ce-ar fi de noi acum ,
De nu ne-am fi întors din drum ?

Necazul ne-a remodelat ,
Şi brazdă-n inimă ne-a tras ,
Dar nu-i nimic , mai e puţin ,
Şi vom ajunge , iar acas’.

Până atunci tu nu uita ,
Că eşti şi-acum , fetiţa mea ,
Să nu uităm de unde am plecat ,
Ar fi păcat , ar fi păcat .

Căci Dumnezeu , cu mari minuni .
Cu posturi şi cu rugăciuni ,
Te-a susţinut când ţi-era greu ,
Te-nchină , deci , lui Dumnezeu .

Acum , când toate au trecut ,
Şi roata a urcat iar sus ,
Tu să nu uiţi , de Dumnezeu ,
Şi să-i dai slavă lui Isus.


Fiicei mele Marinela
cu ocazia zilei de naştere
08.08.2008