Apel către cei mari

De ma veți găsi cățărat vreodată pe zidul înaltului rai…
Privind încântat la îngerii cum se joaca și cânta ceresc. .
Nu ma coborâți, sunt doar copilul acela cu parul bălai …
Ce privesc, și învăț cum sa fiu, să mă joc, și sa cresc!

De voi păși printre pomi cu cineva Îmbătrânit de milenii și zile…
Nu ma chemați acasa degrab să vin, să cinez. .
Ca povestea Lui îmi va tinea de foame o mie de mile. .
și drumul cu El e o taina in care fericit eu planez. .

De voi sta pe genunchi la Cineva cu găuri in maini și picioare …
Legănat sa adorm din vis in alt vis sa trăiesc realități…
Nu va speriați ca rana acuma cu mine sângerează și-L doare …
Eu sunt una din favoritele Lui greutăți …

De mă veți găsi peste tot prin Sfânta Scriptura pierdut
Pribeag, crescator de turme de oi, viteaz care luptă…
Nu ma scoateti din istorii cu glasul rastit si crescut. .
Ma primiți așa cu julituri pe genunchi și cu șapca de-i ruptă …


De-o fi la margine de pat cu mâinile împreunate ca intr-un joc. .
Și oi rosti cuvinte incet ca o cântare de harnici pitici…
Nu cereți tacere stării mele de neînțeles și făr echivoc …
Ca gângav rostesc ruga îngânată, dincol de rusine si frici


De ma voi uita pierdut cu ochii pironiti in stele și in munții …
Și nu aud că e urgent sa îmi fac curățenie in camera mea…
Păsuiți-mi conștiința lângă alaiul splendorii de nunții
Ce îmi pregătește făptura in voia Lui ca sa stea! !

Multe ipostaze sunt prea mic sa le explic in vreun fel …
Voi prea mari sa gândiți simplu, fără prejudecăți …
Ce e lipsit de ritualuri e doar dragostea dintre mine si El…
Singura mea slăbiciune între atâtea maturi calități!

Amin!