Vino, Doamne Isuse!

Lacrimi! ... Multe lacrimi!
Suferință multă pe Pământ! ...
Copii și mame-ndurerate,
Tineri, și oameni în etate,
Sunt victimele disperate
Ale răutății pe Pământ!

Ce frumos era tot universul,
Creat de-un Dumnezeu adevărat,
Care după chipul și-asemănarea,
După pacea și îndurarea,
După mila și iubirea
Divinității, pe oameni i-a creat!

Cât de frumoasă-a fost zidirea toată,
Și omului, i s-a încredințat! ...
Și unde-a-dus duhul-lui Cain,
Care... fără milă sau suspin,
De invidii și de ură plin,
Pe Abel, al său frate,
L-a înjunghiat!

Și azi, ce vezi în lumea mare? !
Conștiința, parcă-a dispărut! ...
Omul este plin de răutate,
Peste tot vezi trupe înarmate,
Tancuri, avioane și blindate,
Ca să omoare frate pe frate,
Deși trăiau în frățietate,
Și să se dușmănească, n-ar fi vrut!

Avioane și rachete ucigașe
Se-aud... văzduhul traversând!
Copii flămânzi, dar arme miliarde...
Bolnavi mulți, și multă ignorare...
Bătrâni gemând, în al lor singurătate...
Ambiții și orgolii... nejustificate,
Există împreună, astăzi pe pământ!
***
Dar... Nu este omul, creația vie,
A Dumnezeului Cel adevărat? ! ...
Poate fi el oare, de o altă făptură,
Împinsă de mândrie și de ură...
Poate fi el, de o altă creatură,
La suferință și la moarte condamnat? ! ...
***
O Doamne, Dumnezeul meu iubit!
Tu ai zis cândva: „S-a isprăvit!”
Ucis ai fost și Tu, de răutatea lor,
Dar o lecție ne-ai dat, nouă, tuturor:
Lecția iubirii, și a milei pe pământ,
Cu Sânge Sfânt ai scris Noul Legământ!
Porunca iertării, Tu ne-ai învățat,
Dar iată că omul, toate le-a uitat!

Condus de răutate, iubire de sine,
Lăcomie mare și multă mândrie,
E tot mai convins, că are dreptate,
Și că el deține, adevăru-n toate!
Pilat întrebă: „Ce e adevărul?”—
Simțind că omu-i limitat
Și nu răzbate Cerul!

Astăzi fiecare, își face dreptate...
Călcând peste cadavre, conduși de răutate!
Ei distrug pământul, suflete distrug...
Oriunde ai privi, vezi doar tăvălug!
Vino Doamne, vino! Nu mai ezita! ...
Mai este-o rămășiță, ce pacea Ta o vrea!
Mai e o rămășiță, de oameni buni la suflet,
Care Te-au urmat, pe Tine-n al lor umblet!

O vino scump Isuse! Vino iar la noi...
În lumea de suspine, în lumea de nevoi!
Ca să simtă Iuda, ce mult a greșit,
Când pe Domnul păcii, L-a nesocotit!
Căci el a vrut să fie... să pară... ‘nvingător,
Împingând spre moarte, pe Sfântul Salvator!
O dar n-a văzut, ce-i după cortine...
Așa cum nu mai vezi, nici tu, drag creștine!

Roagă-te într-una, fii mereu pe pace,
Căci Bunul tău Isus, va face dreptate!
El e Adevărul, răspuns pentru Pilat...
El este și Viața, și Calea de urmat!
Suflă uraganul, valuri bat urlând,
Dar vine Salvatorul, vine în curând! ...
El este Cuvântul, ce Se împlinește,
Priviți dar către cer, căci în curând sosește!

Toți Îl vor vedea, și Pilat și Iuda,
Și cei care acum, provoacă „furtuna”! ...
Vine Adevărul, iarăși pe Pământ,
Răsuna-va Cerul, de al Său Cuvânt!
Cel ce ne-a dat har, ne-a dat libertate,
Judeca-va toate, cu mare dreptate!