Întorcerea din calea pierzaniei ...

Povestea mea a inceput cam asa:

Sunt dintr-o familie ortodoxa. Mai am un frate mai mic, am crescut cu bunicii, deoarece parintii implinesc anul acesta 14 ani de cand sunt plecati in Spania, un trai umil, modest. Singura din familie care il cunostea pe Dumnezeu era bunica mea. Ea tot timpul se ocupa de mine si de fratele meu, iar pentru sotul ei, adica bunicul meu nu ezita cu rugaciunile. Pe noi ne-a modelat destul de frumos pot spune. Împreuna cu fratele meu, cantam de micuti in biserica, spuneam poezii, la un moment dat am intrat in orchestra, cantam la mandolina, am evoluat la vioara, totul frumos pana am implinit varsta de 14 ani si am plecat la liceu, in oras, unde mi-am gasit chirie cu inca o fata, colega de camera, la fel nu il cunostea pe Dumnezeu. Bineinteles, acolo am descoperit noi anturaje. Primul lucru pe care l-am facut, a fost gandul meu de a slabi pentru ca eram destul de plinuță, doar ca din pacate am ajuns prea departe, anorexie. La inceput m-am apucat de fumat, iar mie totul mi se parea ok. . . , dar nu era! La implinirea frumoasei varste de 15 ani, asteptand bineinteles sa sune telefonul pentru un ”La multi ani! ”, raspund fericita, dar din pacate prietena mea de la capatul celalalt al firului a reusit sa-mi fure toata asa zisa fericire. Ma anunta ca la mine acasa venise o ambulanta, dar nu stia exact pentru cine. Am inchis si am sunat acasa sa vad ce se intampla. Fratele meu ma anuntase ca bunica mea pur si simplu a cazut jos si vine catre spital. Grabita, am fugit la spital. Am ajuns in camera de urgente si bunica mea era deja asezata intr-un pat al spitalului. . . am mers la ea, am strans-o de mana si am intrebat-o incet˝ Ce ai patit? De ce esti aici? Ce te doare? Te rog vorbeste cu mine! ˝ Din pacate nu putea spune nimic, atac caridovascular. Dar totusi ea isi atintise privirea spre mine si isi misca buzele, ma strangea de mana, dar nu putea face nimic, un moment coplesitor. Nu stiu cati o sa intelegeti durerea cumplita pe care o simteam. Cu totii stim cum se farama o farfurie cand pica pe podea. . . exact asa, se farmita inima mea. Pentru mine, ea era bunica doar doar in cuvinte. . . in inima, era mai mult decat mama mea, era persoana care m-a crescut, persoana care a fost langa mine, persoana care m-a mangaiat oridecateori aveam nevoie, persoana care m-a invatat sa-l cunosc mai mult pe Dumnezeu. Era parte din inima mea! Bineinteles, trimisa la spitalul judetean, a stat doua saptamani, iar in final am primit cea mai urata veste din viata mea, ca e moarta. . . nu m-am putut obisnui cu ideea mult timp. Mama mea a venit din Spania, dar inca-o veste proasta exact in ziua in care trebuia sa mearga sa o aduca de la spital, o anunta-se cineva ca tocmai ce a murit si soacra-sa, adica cealalta bunica. . . bineinteles, apoi a venit si tatal meu. . Foarte greu am acceptat singuratatea, pentru ca mama a plecat din nou foarte curand dupa moartea bunicii. . . Bunica reusise sa il aduca si pe bunicul meu la pocainta, sa-l faca sa-l cunoasca pe Domnul. . . dar la aceasta veste, in loc de sprijin, cei din biserica l-au ajutat la cadere si cazut a ramas! Eu mi-am inceput asa zisa viata fericita, ziua eram cea mai vesela, iar seara adormeam plangand. De aici a fost un singur pas pana la depresia pe care am facut-o. Am inceput sa ma razbun pe Dumnezeu prin felul meu, pentur ca mi se parea ca si El a folosit o arma dureroasa. Tigari, droguri, cluburi, nepasare. . . si multe altele, eram foarte departe de Dumnezeu si parca imi placea viata aceea care nu imi aducea decat fericiri de o clipa. Cu timpul, prietena mea din copilarie insista sa merg cu ea la biserica si deja insistase asa de mult incat mi-era rusine sa o mai refuz si am zis ca totusi sa merg ca nu mi se intampla nimic. . . prima seara plictiseala maxima, eram in stare sa jur ca nu o sa mai merg. Dar, borborosind, am mai mers o seara si inca una, o saptamana si. . . de atunci viata mea a luat o alta intorsatura. Acum ma luptam sa raman in pcioare, pentru ca erau ca doua franghii, una de care tragea Dumnezeu si una de care trage cel rau! Eram confuza. Intr-o sambata, asa cum obisnuiam dimineata mi-am luat tigarama, am tras doua fumuri. . . simteam ca nu mai are niciun farmec, ma simteam ciudat. Am avut puterea sa-mi promit mie, ca nu o sa mai pun mana vreodata pe tigari. Asta se intamplase dupa mai bine de doi ani. . . fetele cu care stateau la oras, la liceu, nu vroiau sa creada ca eu de fapt am renuntat la fumat, ma descurajau, fumau tot timpul in preajma mea, dar Domnul a fost cu mine, Slava Lui! Cu timpul am inceput sa renunt la prieteni pentru ca vedeam ca nu imi fac deloc bine. . dupa un an, Domnul mi-a vorbit si mi-a spus ca sa fiu tare antenta pentru ca nu la voia intamplarii m-a chemat El din lume, sa veghez pentru a ma putea ridica la statutul pe care si l-a propus. . . Nu imi venea sa cred cum am ajuns pana aici dupa cativa ani dezastruosi. . . In momentul actual, am ramas fara prieteni, pentru ca toate anturajele mele erau neplacute. Am un singur prieten adevarat care tot timpul ma intelege, ma asculta, ma sfatuieste, niciodata nu rade de problemele mele, El e Isus! Ma bucur tare mult ca am reusit sa il cunosc si ca El m-a rapit din murdaria lumii, m-a salvat, pentru ca eram moarta, iar El m-a inviat. . . Am reusit sa imi conving si parintii sa ma lase sa iau botezul in apa, tot cu ajutorul Domnului pentru ca ei tot timpul se opuneau la asta, dar Domnul a lucrat! De fapt El a lucrat ori de cate ori l-am rugat sa o faca. Astazi sunt o tanara care il cunoaste pe Dumnezeu, care a invatat sa asculte, sa dea sfaturi din propriile intamplari pentru ca alte tinere sa nu mai treaca prin asta si care vrea ca intr-o zi sa se intalneasca cu Domnul! Domnul poate lucra la inima fiecaruia, credinta doar! El poate mantui si cele mai pierdute suflete! Ii multumesc pentru felul in care a lucrat in viata mea! Slavit sa fie El! Bineinteles, ca orice tanar/a sunt ispitita in fel si chip, in fiecare zi, si de multe ori ma las captata de cel rau. . . dar Domnul nu ma lasa, El a murit, a varsat mult sange ca sa ma poata spala de pacate si cred asta! Marit sa fie Domnul!