Un sfat plin de intelepciune

Este uimitor modul cum Dumnezeu prin intermediul providentei Sale incearca sa conduca vietile noastre spre implinirea planurilor Sale cu fiecare dintre noi. Pot spune din proprie experienta ca am simtit cum de multe ori caile providentei s-au deschis inaintea mea, atunci cand am ascultat si am pasit pe aceste cai am avut parte de mari reusite. Insa cand am considerat ca planurile mele sunt mai bune si am ales caile dorite de mine intotdeauna rezultatul a fost un esec, iar pe deasupra a trebuit sa mai suport si consecintele propriilor alegeri neintelepte. Mijloacele prin care Dumnezeu ni se adreseaza sunt: fie pe linia gandurilor, fie prin ceea ce citim, de multe ori un verset sau un citat dintr-o carte ai impresia ca intr-un mod cu totul deosebit iti adreseaza un sfat pentru o problema cu care chiar atunci te confrunti, de asemenea prin intermediul rugaciunii sau prin oamenii ce Dumnezeu ii poate inspira pentru a ne vorbi. Important este sa acceptam lectiile pline de intelepciune care prin intermediul providentei divine ni se ofera. Dar ca sa ma fac si mai bine inteles asupra a ceea ce vreau sa transmit prin intermediul acestor randuri am sa istorisec o intamplare reala din viata mea.

Eram in primele zile de armata, plin de stres nu puteam accepta acea viata dura de soldat, eram in cautarea unei solutii ca sa stiu ce atitudine sa adopt pentru a putea supera acel an de armata ce imi statea in fata. Intr-o seara de toamna, inainte de masa de seara dupa o zi grea in care jumatate de zi facusem instructie la artilerie, apoi munca la sapat transeie pentru obuzier. Ma simteam epuizat fizic si psihic am intrat in dormitor si m-am asezat pe pat. Acolo erau mai multi soldati stransi ce asteptau masa de seara. Atentia mea a fost atrasa de un soldat pe nume Tamas ce era ungur, statea in picioare si se uita pe o harta ce era atarnata pe perete probabil ca cauta prin judetul Covasna satul lui. Era un tanar inalt, puternic, cu spatele lat ce avea o forta iesita din comun pentru varsta lui, avea mustata, fata sa era placuta, plina de vigoarea tineretii, cu niste ochi verzi mari, expresivi, in care se oglindea iscusinta si noblete de caracter. Deodata o bricheta se izbi in harta la cativa centimetri de capul lui Tamas apoi se auzi o voce poruncitoare: ,,Culcat taras i-a bricheta cu gura si adu-o la mine.” Am intors capul si am vazut un fruntas inalt cu aere de veteran ce striga, gesticula ca un adevarat fanfaron ce era. Iar ceea ce m-a uimit si mai mult a fost faptul ca Tamas a executat in tocmai acel ordin, eu nu as fi facut-o si probabil ca daca mi l-ar fi adresat mie cine stie ce s-ar fi intamplat. Cred ca si acel fruntas a ramas uimit de faptul ca acel tanar puternic a executat acel ordin incat i-a zis: ,,Bine acum stai linistit fa ce vrei tu nimeni nu iti va mai face nimic.”

Chiar in acea seara in curtea unitatii m-am apropiat de Tamas si i-am spus: ,,Cum de ai acceptat sa faci asa ceva.” M-a privit cu calmitate, am ramas uimit ca el care fusese umilit era calm, plin de incredere, a zambit usor si mi-a zis gesticuland din maini: ,,Asta e nimica toata a trecut, lasa-l sa se bucure putin.” A doua zi dupa amiaza eram pe sectoare cu el si l-am intrebat din nou iar el mi-a raspuns: ,,Hai sa-ti spun de ce am actionat asa, inainte de a pleca de acasa spre Bucuresti la unitate, la noi acasa am facut o petrecere cu prietenii mei, unii au facut armata altii nu insa mai toti mi-au dat fel si fel de sfaturi despre modul cum trebuie sa ma port in armata. Insa in dimineata cand trebuia sa plec mama m-a chemat deoparte si mi-a zis: ,,Tamas ai grija ce faci vei merge ca soldat la Bucuresti unde vei intalni tot felul de smecheri in mod special soldatii de ciclul doi, supunete nu iti pune mintea cu ei, caci daca il vei lovi pe vre-o unul ai sa-l omori sau ai sa-l nenorocesti, vei merge in batalion si viata ta va fi ratata, nu vei mai putea veni curand acasa, nu vei mai vedea muntii, padurile si caii nostrii de acasa care iti plac, iar fata de care esti indragostit va fi a altuia. Asa ca rabda, trece un an vii acasa si s-a terminat. Eu nu pot decide pentru tine acolo in armata, asa ca asculta-ma si te vei intoarce linistit acasa.” Stii cand veneam cu trenul spre Bucuresti am analizat toate sfaturile pe care le-am primit de la prietenii mei despre modul cum trebuie sa ma comport in armata insa nici unul nu se asemana cu cel primit de la mama mi sa parut cel mai plin de intelepciune si de aceea am decis sa-l urmez. Acum intelegi de ce ma comport asa pentruca mi-e dor de libertate, de viata mea de acasa, de acea fata ce ma asteapta.”

Dintr-o data in mintea mea ca un fulger, s-a facut lumina si am inteles ce aveam de facut, dar ca sa pun in practica imi venea greu, nu puteam asa de usor ca Tamas mi-a trebuit un proces intreg de durata mai lunga. De fapt acesta a fost doar unul din sfaturile pe care Dumnezeu incerca sa mi le transmita in acea perioada. Odata eram tot cu Tamas si cu inca un soldat pe sectoare, iar Tamas incepu sa cante cu o voce sonora, barbateasca, fata sa radia de bucurie si entuziasm in timp ce canta in limba maghiara. L-am intrebat ce semnificatie aveau acele cuvinte iar el mi-a spus ca in cadrul ceremoniilor religioase din biserica catolica uneori se canta acel imn iar ca mesajul cel transmitea era despre faptul ca razboiul trebuie luat dintre oameni pe aripile unui porumbel alb ce se inalta spre cerul senin iar pacea trebuie sa domneasca intre oameni.

De atunci am urmarit comportamentul lui Tamas, mereu avea aceasi atitudine, nu am mai vazut ca cineva sa-l umileasca ca in acea seara. Insa din modul cum se comporta imi dadea impresia ca era superior celorlati prin priceperea pe care o avea in lucrurile practice, prin demnitatea lui, prin forta ce o avea pentru munca. Am observat ca incepuse sa se miste ca pestele in apa in armata, de asemenea unele cadre militare si chiar soldati de ciclul doi chiar incepusera sa-l indrageasca, insa el imi dadea impresia ca se socotea ca in trecere prin acea comedie cu nume armata caruia el nu-i pricepuse rostul pe lume. Intr-o ocazie mi-a spus razand: ,,As lua niste somnifere sa dorm un an apoi sa ma scol sa-mi fac bocancii si sa ma duc acasa.”

Nu sunt un teolog de aceea nu pot sa dau o definitie teologica a ceea ce inseamna providenta divina, insa sunt un om ce s-a decis sa umble cu Dumnezeu, si pot scrie din experienta mea personala ceea ce eu am experimentat, cred ca providenta divina este mana invizibila a Lui Dumnezeu ce ne conduce viata atunci cand conlucram cu El. Uneori cand imi analizez trecutul vad ca un fir rosu lucrarea providentei in viata mea. Metodele Lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii uneori se schimba insa scopurile Sale raman mereu aceleasi de a lucra pentru binele nostru, de aceea este bine ca atunci cand in viata ajungem la o rascruce de drumuri si nu mai stim incotr-o sa apucam, sa cautam calauzirea si iluminarea divina. Citind carti de istorie am inteles ca uneori Dumnezeu a condus natiuni si imperii, pe un anumit drum, a asezat anumite evenimente in asa fel ca totul sa serveasca implinirii planurilor sale pline de intelepciune.

,,Eu – zice Domnul – te voi invata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea indreptata asupra ta.” ,,Increde-te in Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta ! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul, si abate-te de la rau !” ,,De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sunt chemati dupa planul Sau.” (Psalmul 32:8; Proverbe 3:5-7; Romani 8:28)

[email protected]