A refuzat să se închine statuii zeiței Cybele și a oferit s-o spargă cu ciocanul: Symphorian din Autun, decapitat (275)

Se afirmă că în acest timp, pe când păgânii din Augustodunum, numit acum Autum, în Burgundia, cu prilejul unei sărbători a zeiței Cybele, pe care o numeau mama zeilor, purtau în procesiune imaginea ei pe o căruță, un anumit creștin evlavios, numit Symphorian, a întâlnit această imagine și a refuzat să i se închine. Din această pricină, a fost arestat ca om impios și disprețuitor al zeilor și adus înaintea lui Heraclius, proconsulul, care în acel oraș exercita cea mai strictă supraveghere asupra creștinilor.

Când a stat în fața scaunului de judecată, Proconsulul l-a întrebat cum îl cheamă. Symphorian a răspuns că era creștin de religie, că se născuse din părinți creștini și că primise numele Symphorian.

Judecătorul a zis: „De ce nu ai cinstit-o pe mama zeilor și nu te-ai închinat chipului ei?"

Symphorian a răspuns: „Pentru că sunt creștin și chem doar pe Dumnezeul cel viu, care domnește în ceruri. Dar în ceea ce privește chipul lui Satan, nu numai că nu mă închin la el, dar, dacă mă vei lăsa, îl voi sparge în bucăți cu un ciocan."

Judecătorul a zis: „Omul acesta nu este doar sacrileg în suflet, ci și încăpățânat și răzvrătit; poate însă că nu cunoaște rânduielile sau decretele împăratului. Ofițerul să-i citească deci decretele împăraților."

După ce i s-au citit decretele, Symphorian a zis: „Cu toate acestea, nu voi recunoaște niciodată că această imagine ar fi altceva decât un idol fără valoare al lui Satan, prin care el îi convinge pe oameni că ar fi un zeu; pe când în realitate ea este o dovadă vădită a pierzării veșnice pentru toți cei care își pun încrederea în ea."

În urma acestei mărturisiri, judecătorul a poruncit să fie biciuit și aruncat în închisoare, să fie păstrat pentru o altă zi. Ceva timp după aceea, l-a adus din nou înaintea scaunului său de judecată și i s-a adresat cu cuvinte blânde, zicând: „Symphorian, adu jertfe zeilor, ca să fii înaintat la cea mai înaltă cinste și demnitate la curte. Dacă nu, îi chem pe zei ca martori că sunt silit astăzi, după diverse torturi, să te condamn la moarte."

Symphorian a răspuns: „Ce contează dacă trebuie să predăm această viață lui Hristos, de vreme ce, prin datorie, oricum trebuie să i-o plătim? Darurile și bunătățile voastre sunt amestecate cu dulceața mierii falsificate, cu care otrăviți mințile celor necredincioși. Dar comorile și bogățiile noastre se află mereu doar în Hristos, Domnul nostru, și nu pier prin vârstă sau trecerea timpului; pe când dorința voastră este nesățioasă și nu posedați nimic, deși aveți totul din belșug. Bucuria și veselia de care vă bucurați în lumea aceasta sunt ca sticla fină, care, pusă în razele și căldura soarelui, se crapă și se frânge în două; dar numai Dumnezeu este fericirea noastră supremă."

După ce Symphorian a spus acestea și altele asemănătoare înaintea judecătorului, Heraclius, proconsulul, a rostit sentința de moarte împotriva lui, zicând: „Symphorian, găsit în mod vădit vinovat de crimă capitală, pentru că a blasfemiat împotriva sfintelor altare, va fi executat cu sabia."

Când acest evlavios mărturisitor a fost dus la moarte, spre a fi adus ca jertfă lui Hristos, mama sa i-a strigat de pe zidul cetății acest îndemn mângâietor: „Symphorian, fiul meu, fiul meu, adu-ți aminte de Dumnezeul cel viu; inima ta să fie statornică și curajoasă. Cu siguranță nu ne putem teme de moarte, care, fără îndoială, ne călăuzește spre adevărata viață. Ridică-ți inima spre cer, fiul meu, și privește-l pe Cel care domnește în ceruri! Astăzi viața ta nu-ți va fi luată, ci schimbată într-una mai bună. Dacă rămâi neclintit astăzi, vei face un schimb fericit: părăsind această casă pământească, vei merge să locuiești în cortul care nu este făcut de mâini."

Întărit astfel de mama sa, Symphorian a fost scos din cetate și decapitat acolo, după ce și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe vremea împăratului Aurelian și a lui Heraclius, proconsulul, la Autum, în Burgundia. Trupul său mort a fost îngropat de anumiți creștini. A se compara A. Mell. , cartea I, fol. 19, col. 4, și fol. 90, col. 1, ex Actis Proconsul. Greg. Turan. Degl. Confess. , cap. 77, și Hist. , lib. 2, cap. 15, împreună cu diverși alți autori despre Symphorian.

Notă

Fragmentul de față a fost cules din Oglinda Martirilor, lucrare publicată în 1660 de Thilemann J. van Braght și trecută în domeniul public. Scopul publicării nu este susținerea învățăturilor pe care le-au urmat martirii prezentați — de cele mai multe ori necunoscute —, ci păstrarea vie a relatării istorice despre chinurile și martirajele celor care au dorit să-L urmeze pe Hristos, neiubindu-și viața. Alte relatări din Oglinda Martirilor sunt disponibile pe https://anabaptisti.ro, iar resurse gratuite pentru o ucenicie autentică în Hristos, după chipul Lui, pe https://www.cuvantcurat.ro.