Un episcop și doi diaconi refuză să jertfească zeilor și sunt arși de vii în arena din Tarragona, Spania (261)

Se afirmă că în acest timp, Fructuosus, episcopul bisericii din Tarragona, în Spania, și Augurius și Eulogius, diaconii săi, au fost arestați la porunca lui Aemilian, proconsulul, și ținuți în închisoare șase zile, înainte de a fi aduși în fața tribunalului proconsulului.

Când stăteau în fața scaunului de judecată, Aemilian le-a poruncit să îngenuncheze înaintea altarelor, să se închine zeilor care stăteau pe ele și să le aducă jertfe, spunându-i lui Fructuosus: „Înțeleg că ești un propovăduitor al unei religii nou-inventate și că îi inciti pe tinerele zăpăcite să nu mai meargă în crângurile unde se închină zeii, ba chiar să-l părăsească pe însuși Jupiter. Mergi mai departe disprețuind religia noastră, dar să știi că împăratul Gallien a emis, cu buzele sale, un decret prin care îi obligă pe toți supușii săi să slujească acelorași zei pe care îi slujește și cinstește prințul, adică împăratul."

Atunci episcopul Fructuosus a răspuns: „Mă închin veșnicului Stăpân, care a creat zilele și zeii și este Domn chiar și peste împăratul Gallien; și lui Hristos, care este născut din însuși veșnicul Tată, al cărui slujitor sunt și al cărui turmă o păstoresc."

Proconsulul a spus batjocoritor: „Da, ai fost până acum, dar nu mai ești." Și cu aceasta i-a condamnat pe Fructuosus și pe cei doi diaconi ai săi, Augurius și Eulogius, să fie arși de vii.

Acești martiri credincioși, primind sentința de moarte pentru numele lui Hristos, s-au bucurat de iminentul lor martiriu și, văzând poporul plângând în timp ce erau duși la moarte, l-au oprit să plângă. Când unii i-au oferit lui Fructuosus o băutură pe drum ca să-și întărească inima, el a refuzat-o, după pilda lui Hristos, zicând: „Acum este ziua noastră de post. Nu vreau să beau; nu este încă ceasul al nouălea al zilei (adică ora trei după-amiaza, înainte de care cei care posteau nu mâncau); și nici moartea însăși nu va rupe ziua mea de post."

Când au ajuns în arenă, unde călăului i se poruncise să facă un foc mare în care să ardă acești martiri evlavioși, s-a iscat o dispută (provenită totuși din dragoste sinceră) între creștinii credincioși cu privire la cine ar trebui să dezlege primul curelele de la sandalele episcopului, iubitul lor păstor și învățător. Dar Fructuosus nu a îngăduit aceasta, zicând: „Le voi dezlega eu însumi de la picioarele mele, ca să pot merge nestingherit în foc." Și văzând că plâng, a zis: „De ce plângeți? și de ce îmi cereți să vă amintesc în rugăciune? Mă voi ruga pentru tot poporul lui Hristos."

Stând cu picioarele goale lângă foc, le-a spus tuturor: „Credeți-mă! Ceea ce vedeți în fața ochilor voștri nu este o pedeapsă; trece într-o clipă de timp și nu ia viața, ci o restaurează. O, suflete fericite, care prin aceasta vremelnică urcați în cer la Dumnezeu și care, în ziua de apoi, veți fi scăpați de focul cel veșnic!"

Toți s-au îndreptat deodată spre foc, care într-adevăr a ars într-o clipă legăturile cu care le fuseseră prinse mâinile la spate, eliberându-le astfel; dar trupurile lor au rămas neatinse în această mare căldură, astfel că, cu mâinile întinse, s-au rugat lui Dumnezeu să îngăduie flăcărilor să-i elibereze repede din agonia morții. Rugăciunea lor fiind ascultată, ei, lăsând trupurile lor fragile ca gaj, și-au încredințat sufletele lui Dumnezeu, și cei trei martiri au adormit liniștiți în Domnul, de la care, în ziua judecății, vor primi, ca răsplată a slujirii lor credincioase și a mărturiilor lor neclintite, cununa martirilor și veșminte albe în semn de biruință. Abr. Mell. , cartea I, fol. 81, col. 4, și fol. 82, col. 1,2, din Prudent. Stephan. Hym. 6, ex Actis Proconsul.

Despre această mărturie

Istorisirea de mai sus a fost preluată din Oglinda Martirilor, volum dat la tipar în 1660 de Thilemann J. van Braght și aflat în prezent în domeniul public. Scopul publicării nu ține de sprijinirea crezului celor amintiți — de cele mai multe ori necunoscut —, ci doar redarea consemnării istorice a suferințelor și martirajelor celor ce au voit să-L urmeze pe Hristos, fără a-și iubi viața. Mai multe mărturii din Oglinda Martirilor se găsesc pe https://anabaptisti.ro, iar materiale gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, spre asemănarea cu El, pe https://www.cuvantcurat.ro.