O viata schimbata!

Ma numesc Mihaela, am 24 de ani si vreau ca marturia aceasta sa fie spre slava Domnului Isus, ca sa vedeti de unde m-a scos El. Eram o fata lumeasca, dornica de tot felul de distractii, placerea mea erau cluburile si locurile unde pot gasii baieti cu bani, eu visam ca ma ia vreunul din ei de nevasta, dar in astfel de medii nu ai cum sa fi luata in serios si respectata ca si fata, ci poti fi doar bataia de joc a satanei. Am gustat cam din toate “placerile vietii”, dar am ramas doar cu un gust amar si toate acele lucruri nu imi aduceau fericire, decat de moment si mereu aveam un gol in suflet. Mereu il invinovateam pe Dumnezeu cand nu imi ieseau lucrurile cum vroiam. Dupa ceva timp am inceput sa am o relatie cu un baiat, il iubeam foarte mult, apoi dupa putina vreme ne-am despartit. De atunci am inceput sa-L caut pe Domnul, am inceput sa citesc Biblia si sa merg intr-o biserica ortodoxa vreo 5 luni de 2 ori pe saptamana, cateodata chiar 3, timp in care nu vedeam nici o schimbare in sufletul meu, eram tot plina de neliniste, nu gaseam pacea pe care o cautam. Acolo mi se puneau in brate tot felul de acatiste si carticele cu rugaciuni pt tot felul de sfinti, cica facatoare de minuni. Bineinteles ca erau inselatorii de ale satanei astea, pt ca Biblia este foarte clara cand spune ca singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, e omul Isus Hristos. Eu in timpul acesta citeam si cuvantul Domnului, si deja Domnul incepuse sa imi deschida ochii in unele privinte. Incepusem sa simt o repulsie in a mai merge acolo, apoi am discutat cu o prietena pocaita, si i-am spus ca gata, nu mai merg la biserica ca eu tot la fel sunt, eu nu simt prezenta Domnului ( cum imi spunea ea ca Il simte la adunare), si ea mi-a zis, dar de ce nu mergi la alta biserica? Uite mergi la voi in oras la biserica penticostala ca este. Si am cautat nr de telefon al bisericii si am sunat sa intreb programul, si de atunci sunt nelipsita de acolo, pt ca acolo eu L-am descoperit pe Domnul Isus si mi-a schimbat cu adevarat viata si m-a coplesit cu dragostea si bunatatea Sa. Mi-a umplut sufletul de pace, si nu mai concep sa treaca o zi fara El. Acolo am avut si botezul in apa si odata cu acestea au venit si atacurile satanei, fiind prima din neam pocaita, bineinteles ca sunt si foarte prigonita din toate partile, pt ca ei nu inteleg de ce am renuntat la religia mea, dar Ii dau slava Domnului pentru asta. Am renuntat pt ca religia sau credinta care nu te schimba nici nu te mantuieste. Un unchi de al meu, preot, a venit la noi in vizita si cand a auzit "ce am facut" a zis ca el nu poate sa isi faca decat cruce, probabil din punctul lui de vedere e ceva rau in a-L urma pe Dumnezeu, iar apoi i-a mustrat pe parintii mei ca de ce mi-au dat voie sa fac una ca asta. Cand eram in lume puteam pleca de acasa cu usurinta si puteam sa ma intorc spre dimineata din discoteci, ca nu era nici o problema, ca doar toti tinerii isi traiesc viata asa, dar acum ca si copil al Domnului cand doresc sa merg la biserica, mereu sunt discutii intre mine si parintii mei.. Cu ajutorul Domnului, vor intelege si ei intr-o zi, pt ca Domnul mi-a promis ca va lucra si la inima lor, si eu cred asta pt ca fagaduintele lui Dumnezeu oricate ar fi ele, toate in El, sunt “da”.

Si voua, tinerilor, nimeni sa nu va dispretuiasca tineretea, ci fiti o pilda pt credinciosi in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie..  Domnul sa va binecuvinteze cu viata vesnica!