O moarte tragica

Stirea a fost difuzata pe marile canale de televiziune din Spania si a socat prin duritatea ei, era vorba despre faptul ca un tanar polonez de douazeci si patru de ani a murit intr-un azil, era subnutrit cantarea doar treizeci de kilograme. Un alt polonez probabil un prieten de al sau cu ajutorul unui telefon mobil a filmat ultimele momente din viata acelui tanar. Se vedea in acel video interiorul azilului, niste oameni ce stateau la coada pentru a primi micul dejun iar, pe un fel de canapea tanarul polonez culcat, un vihilante il invelea cu o haina. Imaginea videolui nu era de cea mai buna calitate, dupa ce stirea a fost data s-a spus ca polonezul care a filmat a fost dat afara de la azil. Mai dramatic a fost faptul ca tanarul subnutrit fusese internat in spital unde nu l-au tinut decat o noapte, iar a doua zi i-au facut biletul de iesire din spital in ciuda faptului ca era foarte grav. Purtatorul de cuvant din partea azilului a spus ca au incercat sa-i dea de mancare normal dar nu mai putea manca, au incercat apoi cu lapte cu biscuiti insa starea lui era foarte grava, mi-am pus intrebarea: ,,Oare aceasta moarte nu putea fi evitata?”

Moartea lui mi-a adus aminte de o istorie reala petrecuta cu ani in urma. Doi alpinisti urcau pe un versant de gheata, unul urca inainte iar celalat venea din urma, erau legati cu o funie unul de altul, iar la un moment dat cel din urma a inceput sa alunece tragandu-l si pe cel de sus dupa el, a alunecat pana ce a ramas deasupra unei prapastii tinindu-se doar de funia cu care era legat de tovarasul sau, care reusise intre timp sa se prinda de stanca si sa se aseze intr-o pozitie in care putea sa-si sustina companierul. Cineva care a vazut totul a anuntat echipele de salvare care fiind in apropiere veneau cu repeziciune, insa in momentul cand erau aproape au vazut cu stupoare ca cel de-al doilea alpinist s-a prabusit in prapastie. Au coborat pe acel versant de gheata si l-au salvat pe primul alpinist, insa cand au cercetat funia de care fusese legat tovarasul sau au constatat ca fusese taiata cu cutitul si nicidecum nu se rupsese. Atunci au tras concluzia ca primul alpinist de frica a taiat funia de care era legat celalalt, desi putea sa mai reziste s-a temut sa nu se prabuseasca amandoi.

Pe strazile vietii sunt oameni ce sunt legati de noi cu funia subtire a sperantei, sa nu taiem aceasta funie ca acel alpinist pe motivul ca ceea ce conteaza in viata este doar persoana noastra si cei dragi ai nostrii. Este adevarat ca in lumea in care traim avem nevoie de intelepciune si discernamant pentru ca fiecare caz este diferit, uneori se poate face ceva alteori nu, insa conteaza foarte mult atitudinea cu care ne apropiem de cei in nevoi. Cred ca in cazul de fata se putea face mult mai mult decat s-a facut. La ce folosec aceste spitale din Valencia dotate cu absolut tot ce stiinta medicala are la ora actuala si bineinteles personal calificat, daca atunci cand trebuie sa-si dovedeasca utilitatea in salvarea unei vieti nu o face?

De fapt care este valoarea unui om este jertfa de la Golgota, sangele Lui Hristos, si atunci inteleg ca eu valorez in ochii Lui Dumnezeu ca si tanarul polonez, iar cei ce i-au facut iesirea din spital in acea stare grava valoreaza la fel. Atunci de ce sa ne purtam cu atata neomenie unul fata de celalalt? Cred ca viata acestui tanar inainte de a sfarsi asa cum a sfarsit a fost legata cu funia sperantei de alti oameni, ce au taiat aceasta funie desprinzandu-se de aceasta viata. Poate ca si tanarul polonez si-a avut si el partea lui de vina si consecintele unor actiuni gresite nu au intarziat sa apara, insa marea lectie pentru noi toti este sa nu ne grabim sa taiem funia sperantei de care sunt legate alte vieti de noi, pentru ca cine stie cum poate fi salvat un om de moarte fizica sau spirituala.