O exerienta personala

Pacea Domnului Isus! Ma numesc Adriana si as dori sa va marturisesc o experienta personala prin care am trecut.

M-am nascut intr-o familie crestina si sunt botezata in apa. Intr-o seara stateam acasa alaturi de sotul meu si dintr-o data am simtit cum imi tremura picioarele si ma cuprinde o stare sufleteasca de apasare si multa frica. I-am marturisit sotului, nestiind ce se intampla si am sunat-o pe mama mea ca sa o rog sa mijloceasca pentru mine. Ea a sunat si alti doi frati apropiati de noi iar Domnul a descoperit unuia dintre ei in timp ce se ruga ca este o stare ingaduita de Domnul cu scopul de a ma apropia de El.

A durat aproape doua saptamani iar Domnul a deschis usa harului pentru mine si m-a eliberat.

Prima noapte cand s-a intamplat aceasta nu am putut dormi simtind multa frica si am marturisit Domnului toate pacatele de care mi-am adus aminte si am cerut iertare. Starea prin care am trecut m-a facut constienta de faptul ca nu suntem nimic si tot ce avem si tot ce suntem este de la Domnul. A trecut mai bine de un an in care am incercat sa stau langa Domnul iar intr-o seara am avut o cearta mare cu sotul meu. Ne-am impacat dar dupa aceasta am inceput din nou sa fiu apasata pierzand bucuria si pacea. Eu am gresit ascunzand de sotul meu acest lucru si ma rugam Domnului care ma asculta mereu. Nu intelegeam de ce aceste stari tot revin. Nu stiu cum sa explic felul in care ma simteam, eram foarte tulburata la nivelul mintii si al sentimentelor. Tot felul de ganduri ma cuprindeau ca Domnul nu ma mai iubeste, ca l-am dezamagit prea tare iar fizic aveam o durere in piept. Agravandu-se situatia i-am marturisit sotului care a fost aproape de mine si am inceput sa ne rugam si sa postim impreuna. Domnul a fost langa mine mereu si m-a incurajat, mi-a vorbit si m-a sfatuit. Atunci cand trecem prin incercari e important sa privim spre Domnul si nu spre valuri, asa cum spune poetul crestin: ’ Nu te uita la ziduri, la portile de fier, la ura ce scrasneste, ci uita-te la cer’ El mi-a daruit rabdare in aceasta incercare, eu fiind o fire tare pripita, si m-a invatat ca izbavirea Lui poate interveni si treptat nu doar dintr-o data asa cum ma asteptam eu. De multe ori imi imaginam felul in care Domnul va lucra dar El are metodele Lui si mai important - timpul Lui. Am inteles ca trebuie sa merg la marturisire si am sunat un frate caruia Domnul i-a aratat ca eu am fost vinovata de nesupunere. Cel rau a apasat asupra mea deoarece eu nu am stat sub autoritatea sotului meu si pentru acest pacat a avut putere. Dupa aceasta incercare care a fost cea mai grea de pana acuma am zidit altarul familiei si am luat hotarari noi in viata noastra. Domnul mi-a daruit izbavirea treptat si o unitate mai mare intre mine si sotul meu. M-a vindecat si de durerea din piept care o simteam. Acum ii multumesc caci El a ales sa lucreze in viata mea. Este un har sa treci prin greu si sa te modeleze El si mult mai bine decat sa mergi inainte gresit pe cale crezand ca mergi bine. Domnul sa va binecuvanteze!