Numele meu este Dumitrache Dumitru - mărturie creștină

Numele meu este Dumitrache Dumitru,

In urma cu 27 ani veneam pe lume eu cel de-al 5 copil al fam. Dumitrache impreuna cu sora mea geamana. Spun ultimul pentru ca m-am nascut in urma surorii mele. In urma nasterii mele, tatal meu a fost aproape socat ca are gemeni dar cu timpul sa dovedit o buna relatie intre mine si tatal meu.

Familia in care m-am nascut a incercat sa urmeze cu strictete traditia si ritualurile ortodoxe, bunicii mei si mamea mea, avand o teama fata de Dumnezeu deosebita. Chiar daca mama mea se straduia in permanenta sa implineasca ceea ce cerea legea, foarte rar am simtit intradevar caldura unui camin in familia mea. Tatal meu a incercat sa-si gaseasca placere in alte lucruri, bautura de exemplu si niciodata nu voi sti ce la determinat sa faca asta.

Am incercat sa fiu un copil bun, ca parintii mei sa fie mandri de mine si de foarte multe ori am esuat. Vecinii mei se plangeau de mine si de multe ori si profesorii mei. Intotdeauna am fost comparat cu fratii mei mai mari care au avut rezultate foarte bune la invatatura si mi s-a intiparit in minte de-a lungul copilariei mele ca nu sunt bun de nimic. Am crescut cu sentimentul acesta si niciodata nu m-am straduit sa fac mai mult pentru ca eram sigur ca nu sunt capabil. Cuvinte ca prostule, boule, dobitocule erau cuvinte de baza in vocabularul familiei noastre si mai putin sau foarte rar, multumesc sau cu placere. Acestea sunt radacinile mele ale familiei mele care m-au urmarit pas cu pas zi de zi si care incet si-au lasat amprenta asupra vietii mele. Cautam sa evadez adesea, incercand sa gasesc placerea in petrecerea timpului cu “prietenii” mei folosind alcool si avand subiecte de discutie de mare interes pentru noi tinerii.

In 1991 am terminat scoala generala in orasul Babadag iar din toamna in urma planului lui Dumnezeu am ajuns la Liceul CFR Constanta. Aici viata mea a luat o intorsatura pe care nu ma asteptam degradandu-se tot mai mult. Controlul parintilor mei era aproape inexistent eu prefacandu-ma ca merg la scoala si ca-mi pasa de viitorul meu si ca parintii mei cheltuiesc pentru mine. Am inceput sa beau tot mai mult, sa fumez si vocabularul meu lasa de dorit.

In luna Mai am auzit ca se va proiecta filmul Isus intr-una din salile scolii si am hotarat sa merg cu unul dintre colegii mei. Nu era nimeni acolo si am plecat cu intrebarea “de ce sunt aici”, “ce nevoie am de Isus”? Nu stiu cine sau de ce si cum, dar peste o jumatate de ora eram in acel loc din nou asteptand incepera filmului. Am fost uimit de viata acelui om, de dedicarea si dragostea lui. Mi-am comparat viata cu a Lui si am vazut cat de mizerabil sunt. Daca pana atunci am crezut ca sunt bun ( in fond eram mai bun ca altii, nu am dat in cap la nimeni, nu am facut pacate mari ) in seara aceea m-am convins ca m-am inselat. Etalonul meu de comparatie care pana atunci era altul in seara aceea era Domnul Isus. La sfarsitul filmului era o rugaciune prin care cei care doreau il puteau invita pe Domnul Isus sa vina in viata lor sa le conduca viata conform cu Apocalipsa 2:20 “Iata eu stau la usa si bat, daca aude cineva glasul meu si deschide usa voi intra la el voi cina cu el si el cu mine.” Am inceput sa ma intalnesc cu acei oameni care au proiectat filmul Isus, am primit o biblie, am inceput sa ma rog si treptat conceptiile mele cu privire la viata s-au schimbat. Credeam ca aici este raiul si ca totul se invarte in jurul carierei tale si implicit in jurul banilor tai. Credeam ca cu cat esti mai sus, mai realizat professional esti mai fericit. Aveam sa realizez ca nu este asa.

In timp ce viata mea de rugaciune crestea, Dumnezeu imi transforma caracterul. Daca pana acum gaseam placere in anumite lucruri, acum le socotesc ca niste gunoaie pentru ca vreau sa-L castig pe El.
Merg la o biserica unde inteleg Cuvantul lui Dumnezeu si unde pot sa-I dau slava. Am inteles porunca lui din Matei 28:19-20 si doresc ca in fiecare zi sa pot vorbi despre dragostea lui cea mare oamenilor. Am capatat incredere in mine si incepand de anul acesta, sunt student la Facultatea de Psihologie.

Ma rog Bunului Dumnezeu sa iti indrume pasii catre Cuvantul Lui si cunoasterea Domnului Isus Cristos, Mantuitorul meu. Daca eu am fost salvat, si tu, prietene, poti fi salvat. Vrei?

Cu dragoste si respect
Dumitrache Dumitru

sursa: https://paginacrestina.wordpress.com