Michael Sattler, chinuit cu clești înroșiți și ars pe rug pentru credință (1527 d.Hr.)

După un proces îndelungat, în ziua plecării sale din această lume, fiind multe articole de învinuire, Michael Sattler a cerut ca acestea să-i fie citite din nou și să fie din nou audiat. La aceasta, executorul judecătoresc, ca reprezentant al guvernatorului, s-a opus și nu a consimțit. Atunci Michael Sattler a cerut permisiunea de a vorbi. După consultare, judecătorii au răspuns că, dacă oponenții lui ar îngădui, și ei (judecătorii) vor consimți. Atunci secretarul orașului Ensisheim, în calitate de avocat al guvernatorului, a spus: „Domni prudenți, onorabili și înțelepți, acesta s-a lăudat cu Duhul Sfânt. Dacă lauda lui este adevărată, nu e necesar să-i acordăm cererea; căci, dacă are Duhul, cum pretinde, acela îi va spune ce s-a făcut aici.” La aceasta, Michael Sattler a răspuns: „Slujitori ai lui Dumnezeu, nădăjduiesc că cererea mea nu va fi respinsă; pentru că articolele menționate îmi sunt încă necunoscute.” Secretarul orașului a replicat: „Domni prudenți, onorabili și înțelepți, deși nu suntem obligați, totuși, spre satisfacția tuturor, îi vom împlini cererea, ca să nu se creadă că i se face nedreptate în erezia sa sau că vrem să-l nedreptățim; așadar, să i se citească articolele.”

ARTICOLELE SAU ACUZAȚIILE ÎMPOTRIVA LUI MICHAEL SATTLER

Că el și adepții lui au acționat împotriva mandatului împăratului.

Că a învățat, a susținut și a crezut că trupul și sângele lui Hristos nu sunt prezente în sacrament.

Că a învățat și a crezut că botezul pruncilor nu duce la mântuire.

Că au respins sacramentul ungerii (extremei ungeri).

Că au disprețuit pe Maica Domnului și pe sfinți.

Că a declarat că oamenii nu trebuie să jure înaintea autorităților.

Că a început un obicei nou și nemaiauzit cu privire la Cina Domnului, punând pâinea și vinul pe un taler și mâncând și bând din ele.

Că a părăsit ordinul (monahal) și s-a căsătorit.

Că a spus: dacă turcii ar invada țara, nu trebuie să li se opună rezistență; iar dacă ar fi drept să se poarte război, ar prefera să ia câmpul împotriva așa-zișilor creștini mai degrabă decât împotriva turcilor; lucru grav, întrucât ar ațâța împotriva noastră pe cei mai mari dușmani ai sfintei credințe.

Apoi, Michael Sattler a cerut să se consulte cu frații și surorile lui; i s-a îngăduit. După o scurtă consfătuire, a început și a răspuns fără teamă astfel:

„În ce privește articolele ce mă privesc pe mine și pe frații și surorile mele, ascultați acest răspuns scurt:

1) Că am acționat împotriva mandatului imperial, nu admitem; căci mandatul spune să nu aderăm la doctrina și amăgirea luterană, ci numai la Evanghelie și la Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta am ținut; nu sunt conștient să fi lucrat împotriva Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu; fac apel la cuvintele lui Hristos.

2) Că trupul real al Domnului Hristos nu este prezent în sacrament, admitem; căci Scriptura spune: Hristos S-a înălțat la cer și șade la dreapta Tatălui de unde va veni să judece vii și morți; de aici urmează că, dacă este în cer și nu în pâine, nu poate fi mâncat trupește. (Marcu 16:19; Fapte 1:9; Col. 3:1; Fapte 10:42; 2 Tim. 4:1)

3) Despre botez spunem: botezul pruncilor nu folosește la mântuire; pentru că este scris că trăim prin credință; iarăși: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit”; și Petru: „Aceasta închipuire, botezul, vă mântuiește acum… nu ca ștergere a întinăciunilor trupești, ci ca mărturie a unui cuget bun față de Dumnezeu — prin învierea lui Isus Hristos.” (Rom. 1:17; Marcu 16:16; 1 Petru 3:21)

4) N-am respins untdelemnul; căci este făptură a lui Dumnezeu, iar ce a făcut Dumnezeu este bun și nu trebuie respins; dar că papa, episcopii, călugării și preoții îl pot face „mai bun”, nu credem; papa n-a făcut niciodată „ceva bun”. Epistola lui Iacov nu se referă la untdelemnul papei. (Gen. 1:11; 1 Tim. 4:4; Iacov 5:14)

5) N-am disprețuit pe Maica Domnului și pe sfinți; căci mama lui Hristos este de binecuvântat între femei, pentru că ei i-a fost dat să-L nască pe Mântuitorul lumii. Dar că ea este mijlocitoare și avocată, Scriptura nu spune; ea, împreună cu noi, așteaptă judecata. Pavel i-a spus lui Timotei: Hristos este Mijlocitorul și Avocatul nostru înaintea lui Dumnezeu. Cât despre sfinți: noi spunem că noi, cei vii care credem, suntem sfinții, așa cum se vede în epistolele lui Pavel către Romani, Corinteni, Efeseni etc. , unde scrie: „către sfinții preaiubiți”. Așadar, cei ce cred sunt sfinții; iar pe cei morți în credință îi socotim fericiți. (Luca 1:28; Matei 1:21; 1 Tim. 2:5; 1 Cor. 1:2; Efes. 1:1; Apoc. 14:13)

6) Susținem că nu trebuie să jurăm înaintea autorităților; căci Domnul spune: „Să nu jurați nicidecum”, ci cuvântul vostru să fie „Da, da; Nu, nu.” (Matei 5:34; Iacov 5:12)

7) Când Dumnezeu m-a chemat să mărturisesc Cuvântul Său și, citindu-l pe Pavel, am cugetat la starea necreștină și primejdioasă în care mă aflam — văzând fastul, mândria, cămătăria și marea curvie a călugărilor și preoților — mi-am luat soție, după porunca lui Dumnezeu; căci Pavel proorocește către Timotei că, în vremurile de pe urmă, unii vor opri căsătoria și vor porunci abținerea de la bucate pe care Dumnezeu le-a făcut să fie primite cu mulțumire. (1 Cor. 7:2; 1 Tim. 4:3)

8) Dacă ar veni turcii, nu trebuie să le rezistăm; căci este scris: „Să nu ucizi”. Nu trebuie să ne apărăm împotriva turcilor și a altor prigonitori, ci să cerem lui Dumnezeu cu rugăciune stăruitoare să-i respingă și să le stea împotrivă. Iar că am spus: dacă ar fi drept războiul, aș vrea mai degrabă să iau câmpul împotriva așa-zișilor creștini — care prigonesc, prind și ucid pe creștinii evlavioși — decât împotriva turcilor, am spus pentru acest motiv: Turcul e turc adevărat, nu știe de credința creștină, este turc după trup; iar voi, care vă spuneți creștini și vă lăudați cu Hristos, prigoniți martorii lui Hristos și sunteți turci după duh. (Ex. 20:13; Matei 7:7; Tit 1:16)

„În încheiere: Slujitori ai lui Dumnezeu, vă îndemn să cugetați la scopul pentru care Dumnezeu v-a rânduit: să pedepsiți răul și să apărați pe cei ce fac binele. Așadar, de vreme ce n-am lucrat împotriva lui Dumnezeu și a Evangheliei, veți afla că nici eu, nici frații și surorile mele n-am păcătuit în cuvânt sau faptă împotriva vreunei autorități. Prin urmare, slujitori ai lui Dumnezeu, dacă n-ați auzit sau citit Cuvântul, trimiteți după cei mai învățați și după cărțile sfinte ale Bibliei, în orice limbă ar fi, și lăsați-i să se consulte cu noi în Cuvântul lui Dumnezeu; iar dacă ne vor dovedi cu Sfintele Scripturi că greșim, vom renunța cu bucurie și vom suferi de bunăvoie sentința pentru cele de care suntem acuzați; dar dacă nu ni se dovedește vreo eroare, nădăjduiesc în Dumnezeu că vă veți converti și veți primi învățătură.” (Înțelepciunea 6:4; Fapte 25:8; Rom. 13:4; Fapte 25:11)

La acest cuvânt, judecătorii au râs și s-au sfătuit între ei, iar secretarul din Ensisheim a zis: „Călugăr infam, deznădăjduit, să ne certăm cu tine? Spânzurătorul se va certa cu tine, te asigur.”

Michael: „Facă-se voia lui Dumnezeu.”

Secretarul: „Mai bine nu te-ai fi născut.”

Michael: „Dumnezeu știe ce e bun.”

Secretarul: „Arhi-ereticule, i-ai amăgit pe cei evlavioși; dacă ar părăsi doar eroarea și ar primi harul…”

Michael: „Harul este numai la Dumnezeu.”

Unul dintre deținuți: „Nu trebuie să ne abatem de la adevăr.”

Secretarul: „Ticălos deznădăjduit și arhi-eretic, îți spun: dacă n-ar fi călău aici, te-aș spânzura eu și aș crede că fac slujbă lui Dumnezeu.”

Michael: „Dumnezeu va judeca drept.”

Secretarul i-a spus câteva cuvinte în latină; nu se știe care.

Michael Sattler i-a răspuns: „Judica.”

Apoi secretarul i-a îndemnat pe judecători: „Nu va înceta cu vorba nici azi; de aceea, domnule judecător, mergeți la sentință; o încredințez legii.”

Judecătorul l-a întrebat pe Michael Sattler dacă și el o încredințează legii.

El a răspuns: „Slujitori ai lui Dumnezeu, nu suntem trimiși să judecăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci să mărturisim despre el; de aceea nu putem consimți la nicio lege, căci n-avem poruncă de la Dumnezeu cu privire la aceasta. Dar, dacă nu putem fi eliberați de sub lege, suntem gata să suferim pentru Cuvântul lui Dumnezeu orice suferințe ne sunt sau ne vor fi impuse pentru credința în Hristos Isus, Mântuitorul nostru, cât timp mai avem suflare — dacă nu vom fi abătuți de la aceasta prin Scripturi.”

Secretarul: „Călăul te va convinge; el se va certa cu tine, arhi-ereticule.”

Michael: „Fac apel la Scripturi.”

Atunci judecătorii s-au ridicat și au mers într-o altă cameră, unde au stat o oră și jumătate și au hotărât sentința. (Matei 6:10; Ioan 16:2; 1 Cor. 4:5; Ioan 1:8; Iov 27:3; Fapte 25:11)

Între timp, unii din sală l-au tratat pe Michael fără milă, acoperindu-l de ocări. Unul a zis: „Ce aștepți pentru tine și pentru ceilalți, de i-ai amăgit așa?” Și, scoțând o sabie de pe masă, a spus: „Vezi? Cu asta se vor certa cu tine.” Dar Michael n-a răspuns la niciun cuvânt privitor la persoana sa, ci a răbdat totul. Unul dintre prizonieri a zis: „Nu trebuie să aruncăm perlele înaintea porcilor.” (Matei 27:14; 7:6)

Fiind întrebat de ce nu a rămas „domn” în mănăstire, Michael a răspuns: „După trup am fost domn; dar e mai bine așa.” N-a spus mai mult decât s-a consemnat aici, și a vorbit fără teamă.

Când judecătorii s-au întors, s-a citit sentința:

„În cauza guvernatorului Maiestății Sale Imperiale împotriva lui Michael Sattler, se hotărăște ca acesta să fie predat călăului, care îl va duce la locul de execuție și îi va tăia limba; apoi îl va arunca pe un car și acolo îi va sfâșia trupul de două ori cu clești încinși la roșu; iar, după ce va fi dus dincolo de poartă, va fi ciupit de cinci ori în același fel.”

După ce s-a împlinit aceasta, a fost ars până la cenușă ca eretic. Frații lui au fost executați cu sabia, iar surorile înecate. Soția lui, după ce a fost supusă la multe rugăminți, îndemnuri și amenințări, sub care a rămas foarte statornică, a fost înecată câteva zile mai târziu. Făcut în 21 mai 1527 d. Hr.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.